Universitatea din Petroşani şi-a construit, de-a lungul vremii, renumele pe domeniul minier, pentru care pregătea şi încă pregăteşte specialişti reunoscuţi nu numai la nivel naţional, ci chiar internaţional. Facultatea de Mine din cadrul Universităţii Petroşani este foarte bine reprezentată şi dezvoltată, dar, cu toate acestea, studenţii pot vedea o unitate extractivă mai degrabă pe hârtie, pe o planşă, şi din când în când – în condiţii extreme de bine limitate de lege – într-o mină reală.

Pentu practica studenţilor, cu ani în urmă exista o mină şcoală, dar, deşi obiectivul este foarte important pentru pregătirea practică a studenţilor, conducerile instituţiei de învăţământ superior de la vremea respectivă nu s-au gândit niciodată, nici chiar după anul 1990, când s-a trecut la retrocedarea unor terenuri, să se întabuleze pe acel teren pe care se afla construcţia. Pământul în sine a rămas al administraţiei publice locale şi, în urma unei acţiuni în instanţă, a ajuns proprietatea unei persoane fizice. Asta cu tot cu construcţia aferentă, de care Universitatea Petroşani nu s-a mai putut apropia.

Sunt surse care vorbesc despre faptul că, la vremea respectivă, nu s-au făcut cu adevărat diligenţe pentru a recupera obiectivul ce s-a dovedit folositor pentru generaţii şi generaţii de studenţi. Şi, absolut suprinzător, nici nu s-a încercat să se pună altceva în loc, în compensaţie, un nou obiectiv de gen unde studenţii să facă practică. Studenţii fac acum practică la unităţile miniere. Nu mai există o altă posibilitate, spun sursele noastre care au precizat că, la data respectivă, nu s-au făcut demersuri pentru recuperarea minei şcoală. Situaţia este destul de încurcată, după cum o dovedeşte şi un răspuns al oficialilor de la UPET: „Terenul de sub mina şcoală s-a aflat în domeniul public al statului, respectiv Primăria din Petroşani. Primăria Petroşani poate furniza mai multe date şi acte justificative, referitoare la situaţia juridică a terenului, la modul în care acest teren a fost atribuit unei persoane fizice, în urma unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile”. La primărie lucrurile sunt simple, cel puţin din punctul lor de vedere. Practic, există o hotărâre a instaţei, aşa că terenul de sub mina şcoală a ajuns în mod legal, pe cale judecătorească la persoana fizică respectivă, după cum a precizat directorul SPADPP, Daniel Vişan. Problema este cunoscută şi de proaspătul Rector al Universităţii Petroşani, Radu Sorin, mai ales că, spun sursele noastre, la momentul la care terenul ajungea în posesia respectivei persoane, director al UPET era chiar fratele acestuia. Radu Sorin este de părere că, printr-un parteneriat cu oficialii Complexului Energetic Hunedoara, s-ar putea prelua o construcţie similară de la o altă unitate extractivă.

„Nu cred că la această oră se mai poate folosi ceva de acolo. A fost un proces prin care terenul a fost dat unei persoane fizicie. Din câte ştiu, terenul pe care a fost amenajată mina şcoală a fost în patrimoniul primăriei. Ca atare, procesul a  fost câştigat de persoana respectivă de la primărie. Universitatea nu a fost niciodată întabulată pe acest teren. Persoana respectivă a avut procesul cu primăria şi de la primărie a preluat terenul. Mina şcoală, ca şi construcţie, nu avea valoare patrimonială ca să fie în patrimoniul Universităţii. După părerea mea ar fi fost bine să rămână mina şcoală fie de la Dâlja, fie de la Petrila, care erau dotate corespunzător, ar fi putut să fie trecute în patrimoniul Universităţii şi erau utile”, a declarat Radu Sorin.

Cât priveşte posibilitatea amenajării unui obiectiv similar celui pierdut, Rectorul instituţiei de învăţământ superior a precizat: „Să vedem cum şi cu cine, să vedem ce fonduri există. Cel mai bine ar fi un parteneriat cu Complexul Energetic, să vedem ce am putea prelua”.

[slideshow_deploy id=’22083′]