Ion Ficior, fost comandant al Penitenciarului Periprava ar putea să stea următorii 25 de ani după gratii dacă va fi condamnat în dosarul în care este judecat pentru infracţiuni contra umanităţii. Ficior este fostul comandant al Penitenciarului Periprava, infern prin care a trecut şi marele scriitor ID Sîrbu.

Ion Ficior, fost comandant al Penitenciarului Periprava, este acuzat de infracţiuni contra umanităţii, iar la termenul de judecată de joi procurorii au cerut o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru acesta, având în vedere că are peste 65 de ani, deşi, au precizat aceştia, pentru acuzaţiile care i se aduc s-ar impune condamnarea pe viaţă. Ioan Ficior a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Ioan Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici.

Conform actului de sesizare a instanţei, în perioada 1 august 1958 – 1 noiembrie 1963, în calitate de locţiitor şi comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi la Periprava, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora.

Potrivit anchetatorilor, din documentele studiate a reieşit faptul că în perioadă în care la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior ,au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor.Anchetatorii au mai stabilit că deţinuţii de la Periprava erau supuşi unui tratament inuman, caracterizat printr-o izolare completă de familii şi de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiţii de cazare mizerabile, frigul insuportabil din barăci, sancţiunile fizice pentru abateri minore, hrana deficitară, deţinuţii fiind în permanenţă înfometaţi şi însetaţi, având dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor şi, nu în ultimul rând, condiţiile de muncă inumane la care erau supuşi aceştia.

Supravieţuitorul din „Colonia morţii”

„Cel mai iubit dintre pământeni”, scriitorul ID Sîrbu care, prin experienţa de viaţă l-a inspirat pe Marin Preda în creionarea personajului său Victor Petrini, a trecut prin infernul de la Periprava. A scăpat cu viaţă din „lagărul morţii”, dar nimic nu a mai fost în viaţa sa ca înainte.

Colonia de Muncă de la Periprava, acolo unde peste 100 de deţinuţi politici şi-au găsit sfârşitul, a fost o grea piatră de încercare şi pentru cel mai de seamă exponent al culturii din Valea Jiului, Ion Dezideriu Sîrbu. Provenea dintr-o familie simplă de mineri din Valea Jiului şi s-a format în atmosfera Cercului Literar de la Sibiu, al cărui model intelectual a fost Lucian Blaga. I.D. Sîrbu a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj şi, după cum declara el însuşi, a fost primul student la Filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiţie muncitorească foarte veche. La 27 de ani, I.D. Sîrbu a ajuns cel mai tânăr cadru universitar din ţară, fiind şi doctorandul lui Lucian Blaga. Dar, în avântul carierei, Partidul Comunist i-a tăiat aripile şi l-a declarat duşman al poporului. A fost arestat în septembrie 1957 pentru manifestări ostile la adresa regimului comunist şi a trecut prin infernul de la Periprava, acolo unde „mâncarea era suficientă doar în vis”, după cum povesteşte un alt supravieţuitor al Coloniei de Muncă Periprava, reputatul actor Mitică Popescu. Realitatea este că Sîrbu a  fost permanent hăituit, pentru că nu a vrut să devină informator al Securităţii, chiar şi după ororile din închisoare.

De la „Duşmanul poporului”, la Cetăţean de Onoare

Prima detenţie a venit în 1957, pe vremea când I. D. Sîrbu lucra la Revista „Teatrul”, din Bucureşti. I s-a dat un an de închisoare „pentru omisiune de denunţ”. Ulterior, pedeapsa este comutată la 24 de luni de detenţie, pentru ca mai apoi să fie rejudecat şi condamnat la şapte ani de detenţie. Şi asta doar pentru că a avut „îndrăzneala” să scrie o piesă cu conţinut ostil, intitulată „Sovrom Cărbune”, care arăta cu, cum zăcămintele de cărbune erau jefuite de conducătorii poporului „eliberator” sovietic. A treia condamnare, dublată de confiscarea averii familiei începând de la bibliotecă, a fost pronunţată pentru „uneltire contra ordinii sociale”. I. D. Sîrbu avea 43 de ani când a ieşit din puşcăriile comuniste. A trecut pe la Jilava, Gherla, la colonia de muncă Salcia, în Balta Brăilei, la Strâmba, la Periprava.  A fost urmărit, însă, toată viaţa de Securitate şi a mai putut niciodată să se întoarcă la profesia sa. Exact ca şi personajul lui Marin Preda din „Cel mai iubit dintre pământeni”, Victor Petrini, pe care de fapt l-a inspirat cu experienţa sa de viaţă, I. D. Sîrbu a  trebuie să treacă la muncă de jos. A fost la deratizare, a lucrat în mină la Petrila, maşinist la Teatrul din Petroşani şi secretar literar la Teatrul din Craiova, unde a fost trimis cu domiciliu forţat până la trecerea în nefiinţă, în 1989. Publică, după o lungă perioadă de interdicţie, piese de teatru, povestiri şi două romane pentru copii, cu ecou de critică extrem de redus. Dupa 1989, cărţile sale au provocat o adevărată emoţie în rândul intelectualilor români şi au constituit exemple de literatură de sertar. Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soţia sa, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa.

La 27 august 2009, lui Ion Dezideriu Sîrbu i s-a conferit, post-mortem, titlul de „Cetăţean de Onoare al municipiului Petroşani”, pentru întreaga activitate culturală. Pentru cinstirea memoriei lui, la Petrila există o şcoală care îi poartă numele, iar la Petroşani un teatru.

[slideshow_deploy id=’19661′]