În data de 24 martie a.c., Liga Sindicatelor Miniere din Valea Jiului va împlini mai mult de un sfert de veac de existenţă. Au fost 26 de ani în care mişcarea sindicală, la fel ca şi numărul angajaţilor Complexului Energetic Hunedoara, a cunoscut doar coborâşuri. În plus, această perioadă a adus şi celebrele mineriade, care au pus pe jar nu numai România.

Primul preşedinte al nou înfiinţatei structuri sindicale (24 martie 1990, Petroşani), a fost Miron Cozma, un tânăr subinginer de la Mina Lonea. Tânăr, dar hotărât, pentru că imediat după instalare acesta a coordonat o grevă generală. Acelaşi an 1990 a adus şi cel mai trist moment din întreaga mişcare sindicală a Văii Jiului. Este vorba despre iunie 1990, atunci când a fost luată cu asalt Capitala.

Epoca Miron Cozma a adus noi şi noi frământări sindicale şi sociale, apogeul acestora reprezentându-l mineriadele, un cuvânt nou, învăţat repede de toţi românii. Ultima acţiune condusă de către „Luceafărul Huilei” a fost celebra „mineriadă” spre Capitală din anul 1999, epilogul acesteia fiind înregistrat odată cu încheierea celebrei „Păci de la Cozia”. Cel de-al doilea lider sindical care a ocupat fotoliul de lider maxim al LSMVJ a fost Vasile Ioan Savu, omul care a adus liniştea pe toate planurile şi care a fost instalat în funcţie în august 2001. Vremea LSMVJ a apus în urmă cu câțiva ani, astfel că în prezent mai are doar cățiva membri, comparativ cu cei aproape 50.000 din anul înfiinţării.

[slideshow_deploy id=’22083′]