Din aproximativ 50.000 de membri, câţi număra la momentul înfiinţării ei, LSMVJ nu mai are nici măcar 1000. Despre reprezentativitate nici nu mai vorbim. A pierdut-o demult, în fața altor structuri înfiinţate în timp, iar despre putere sindicală nici nu mai poate fi vorba. E drept, nici mineritul nu mai este ce era cândva şi acum întregul Complex Energetic Hunedoara, cu tot cu divizia energetică, mai numără doar vreo 6000 de angajaţi.

Activitatea sindicală e  fărâmiţată şi dezbinată de interese, iar LSMVJ oglindeşte perfect această stare de fapt existentă la nivelul anului 2016. „La ora actuală sunt în jur de 700 de membri din Valea Jiului în Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, de la unităţile miniere”, a declarat Preşedintele LSMVJ, Zoltan Lacataş.

Acesta este de părere că declinul Ligii a  coincis cu perioada ultimelor mineriade, care au şi băgat structura sindicală în datorii enorme ce nu au fost achitate în totalitate nici la ora actuală. „În perioada anilor 97 – 99 a început declinul. Manifestările care s-au produs la vremea respectivă erau legate de nemulţumriile oamenilor. Acelea au degenerat şi au dus organizaţia într-o direcţie foarte…neclară, ca să spunem aşa. Am încercat să o menţin pe linia de plutire, dar nu s-a putut”, a mai spus Lacataş. Cum e să fi sindicalist în anul 2016 faţă de vremurile de glorie ale sindicalismului din minerit? Nu foarte diferit, spune preşedintele LSMVJ: „Niciodată nu poţi să spui că nu au fost sau nu sunt probleme. Problemele vin în funcţie de evoluţia firmei şi în funcţie de evoluţia instituţiilor. Dacă firma merge prost şi probleme sunt destule, dar eu zic  că un sindicalist trebuie să aibă şi proevizionarea a ceea ce se va întâmpla, să pună răul în faţa binelui întotdeauna”.

Ruptura clară dintre sindicatele din cea mai cunoscută zona minieră a ţării s-a produs în decembrie 2005, când trei structuri puternice – de la Livezeni, Petrila şi o parte a sindicatelor de la Exploatarea Minieră Lonea – s-au desprins de tradiţionala LSMVJ. La vremea respectivă, ei au menţionat că au luat decizia de a pleca după ce au constatat că liderii Ligii nu le mai reprezintă interesele şi au înfiinţat Uniunea Sindicatelor Mine şi Energie Valea Jiului, afiliată la confederaţia condusă de Marin Condescu. În 2012, LSMVJ a rămas şi fără sediul din clădirea fostului Salvamin, după ce şi-a pierdut reprezentativitatea. Acolo funcţiona încă din anul 2000 şi CNH le-a pus la dispozitie respectivul spaţiu pentru că aşa era stipulat in Contractul Colectiv de Munca. După ce nu au mai reprezentat interesele minerilor la negocieri, au fost nevoiţi să plece „în probegie”, iar ajutorul a venit atunci de la Blocul National Sindical.

Chiar dacă, între timp, s-a mai încercat reunirea sindicaliştilor, nimic nu a mai fost la fel nici în LSMVJ, nici în mişcarea sindicală din Valea Jiului, care tot scindată a rămas chiar şi acum.

[slideshow_deploy id=’20328′]