Pe modelul altor staţiuni din ţară, şi Straja a fost torpilată de turismul subteran. Din sute de cabane existente, Ministerul Turismului a descoperit că puţine erau declarate şi fiscalizate.

O spune răspicat Elena Udrea, fostul Ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, care a vorbit despre neregulile de aici şi în perioada în care era ministru, dar şi acum. Elena Udrea a fost printre primii care au arătat cu degetul spre industria „subterană” a turismului. „Am fost acolo în 2011 şi mi s-a părut o staţiune cu potenţial foarte mare, dar care deja era în situaţia în care erau multe alte staţiuni, în situaţia de a fi distrusă din cauza modului în care se dezvolta infrastructura acolo: hotel peste hotel, locaţie peste locaţie. De asemenea, când primarul de acolo mi-a cerut sprijinul pentru amenajarea pârtiilor de schi şi alte lucrări de infrastructură care se puteau face de către Minister, l-am întrebat cât colectează din turismul din zonă şi aşa am aflat că – deşi era vizibil cu ochiul liber că erau foarte multe pensiuni, hoteluri restaurante – nu erau înregistrate, nu era fiscalizată activitatea. Una din condiţiile pe care am pus-o pentru ca Ministerul să investească acolo a fost ca tot ce înseamnă activitate de turism să se înregistreze în mod legal şi toată lumea să plătească taxe. Noi am făcut atunci un efort foarte mare să îi obligăm să intre în legalitate şi nu atât prin controale, ci încercând să condiţionăm investiţiile de fiscalizarea activităţilor de turism din zonă, pentru că de vină acolo sunt primăriile. Ele sunt cele care trebuie să ştie. Primarii ar trebui să facă eforturi, să-i oblige să intre în legalitate. Dar noi, atunci când primarii  ne cereau sprijin, îi obligam, le condiţionam obţinerea sprijinului de efortul lor de a reduce turismul la negru din localitate”, ne-a declarat Udrea. Chiar dacă nu îşi mai aduce aminte cifrele cu exactitate, fostul ministru MDRT ştie foarte bine că proporţia celor nedeclarate erau uriaşă faţă de cele fiscalizate: „Hotelurile mari se declarau, dar hotelurile mici şi pensiunile nu prea. Era foarte greu să avem o evidenţă, pentru că nimeni nu ne spunea unde sunt, unde s-au construit… Eu apreciez că mai multe de jumătate, cu siguranţă”.

Şi-au declarat utilităţi pe care nu le aveau

Şi, pentru ca neregulile să nu se oprească aici, recent a ieşit la iveală că unii cabanieri şi-au declarat utilităţi pe care nu le aveau, bazându-se pe ambiguităţile leglistative.  O prevedere care, spun chiar oficialii primăriei, i-a ajutat să-şi obţină diverse autorizaţii, dar care în realitate nu exista. În Straja nu există şi nu a existat vreodată canalizare, iar cabanele au cel mult fose septice. „Ştiu despre câteva situaţii de genul acesta. La vremea respectivă, Codul Fiscal nu era foarte clar în privinţa aceastor aspecte. Precizări au apărut doar prin nişte norme metodologice ulterioare, în care se spunea că, dacă nu au acces la canalizare publică, se consideră clădirile ca fiind fără utilităţi. Pe de altă parte, din câte ştiu eu, şi-au declarat şi cu un scop ca având utilităţile respective. I-a ajutat la autorizaţia sanitar – veterinară”, a declarat secretarul Primăriei Lupeni, Marius Băloi. Există informaţii că acele declaraţii date pe propria răspundere i-au ajutat pe proprietarii de spaţii de cazare şi la autorizarea ori clasificarea de către Ministerul Turismului. Băloi spune că nu ştie despre acest aspect, însă situaţia poate fi reglementată pe noua procedură fiscală. „Nu cred ca stat cineva să vadă cum este declarată la impozite şi taxe locale, dar pe de altă parte cred  că (n.r. de vină) a fost această prevedere neclară din Codul Fiscal, din care toată lumea a înţeles că da, au utilităţi, că nu poţi să zici că nu ar avea, chiar dacă au avut fose. Numai normele acestea metodologice au clarificat cât de cât aspectul acesta. La ora actuală, oricum au trebuit să declare din nou, pentru că acum se pune problema dacă este clădire rezidenţială sau nerezidenţială. Practic, odată cu clarificările pe noua procedură a codului fiscal se clarifică şi aceste aspecte”, a precizat Secretarul Primăriei Lupeni. Cât priveşte sumele pe care cabanierii ar trebui să le primească înapoi, Marius Băloi nu a putut să precizeze, deocamdată, cum se va rezolva această problemă: „Fiind vorba despre Creanţe fiscale – banii pot fi daţi înapoi pe ultimii cinci ani. Se aplică şi la încasare şi la restitituire. Dacă se pune problema unei diferenţe, se calculează şi plătesc impozitele pe anii în curs”.

Pe propria răspundere

Şi totuşi, cum a  fost posibil să declare ceea ce nu aveau? E simplu.Chiar şi la autorizarea de către MDRT reprezentanţii cabanelor, pensiunilor îşi completau singuri grila şi, corelat cu prevederile fiscale neclare, le-a fost simplu să bifeze „căsuţa” utilităţilor. Există o grilă pe care trebuie să o respecte, iar utilităţile fac parte din aceasta. S-a introdus declaraţia pe proprie răspundere la autorizare. Ei se autorizau foarte mulţi şi aşteptau să vină cineva de la minister să-i autorizeze şi câteodată aşteptau cu lunile să ajungă cineva la ei. În al doilea rând am încercat să combatem cumva fenomenul corupţiei, pentru că exista riscul ca funcţionarul trimis acolo să accepte cererea de autorizare, chiar dacă nu au condiţiile contra unor beneficii. Recunosc, nu a  fost ideea mea, nu îmi asum paternitatea acesteia, a fost o idee a celor din industria turismului. Te acreditai conform grilei, la minister se trimitea cererea însoţită de grilă, ministerul emitea certificatul, iar ulterior, se efectau controale”, a explicat Elena Udrea. Unii au fost prinşi cu declaraţii neconforme şi li s-a suspendat autorizaţia de funcţionare ori au fost declasificaţi. Aţii au rămas să funcţioneze pe propria răspundere… până în zilele noastre.

[slideshow_deploy id=’19661′]