Cum a reușit regizorul Victor Ioan Frunză să demonstreze că numele de cod al Văii Jiului nu este ”durere”, ci ”bucurie” !

Nu m-am îndoit nici o clipă de faptul că premiera cea mai așteptată din actuala stagiune teatrală de la Petroșani va fi încă un mare succes al minunaților actori ai Teatrului ”Ion D. Sârbu” din Petroșani.

afis-nastasia

În definitiv, pe lângă o echipă de actori excepțională, piesa ”Anastasia – poveste de cartier” beneficia de direcția de scenă a reputatului regizor Ioan Victor Frunză (cel mai bun regizor român al anului 2015, în viziunea UNITER) dar și de scenografia și costumele create special pentru această punere în scenă, de către Adriana Grand.Citisem cu câțiva ani în urmă cartea lui George Mihail Zamfirescu ”Domnișoara Nastasia” și eram chiar curioasă să văd cum se va transpune povestea din vechea mahala a Bucureștilor într-o poveste despre durere, destinată unui public cum este cel din Valea Jiului, un loc în care durerea pare a fi la ea acasă. După premiera de sâmbătă seara, trebuie să recunosc, chiar de va fi să folosesc o expresie ”de cartier” că totul a fost pur și simplu… uau !

Transformarea clasicei ”Domnișoara Anastasia” în ”Nastasia-poveste de cartier” aduce subiectul vieții de mahala direct în realitatea crudă a modului de viață din spatele blocurilor gri, într-o genială reinterpretare a temei originale, demnă de semnătura celui mai bun regizor de teatru al momentului, din România. Sâmbătă seara, am văzut la Petroșani o piesă de teatru la fel de demnă de a fi prezentată
în orice gală teatrală. O piesă care a ținut o sală întreagă, preț de aproape două ceasuri, înmărmurită la propriu. Am plâns și am râs, apoi am râs și am plâns din nou, într-un regal artistic care nu poate fi descris în cuvinte, care trebuie văzut și trăit pentru a ți-l putea explica.

Încă sub emoția acestui spectacol grandios, puținele cuvinte pe care le mai pot așterne pe hârtie pentru a le strecura apoi, din paginile de ziar direct în sufletul oamenilor din Valea Jiului – Jalea Viului, sunt doar: Bravo, Amelia Toaxen ! Bravo, Ion Stoica ! Bravo, Alexandru Cazan ! Bravo, Adelin Ilie ! Bravo, întregii echipe care a evoluat sâmbătă pe scena de la Petroșani ! Ați reușit să confirmați că aprecierile maestrului Victor Ioan Frunză, care-i spunea în interviul acordat Dianei Mitrache că ”artistii de aici sunt buni, iar unii dintre ei, foarte buni. Pe mine nu mă interesează vârsta. E un adagio celebru care spune că valoarea nu depinde de numărul anilor, nici în sus, nici în jos. Trupa este tânără, dar are și actori maturi, ceea ce este foarte bine pentru un teatru”. Iar dincolo de aceste cuvinte, ați reușit să ne dovediți nouă, celor care vă îndrăgim și vă susținem, că sunteți actori de excepție, că meritați din plin dragostea unui public care are atât de multă nevoie de voi pentru ca Valea Jiului să se transforme din Valea Durerii în Valea Bucuriei.

În fine, ceea ce am văzut pe scenă, la premiera de sâmbătă seara, nu face altceva decât să-mi confirme, o dată în plus, faptul că așa cum nici Nicoleta Bolcă nu a fost desemnată întâmplător ”Omul Anului” în Valea Jiului, nici decizia celui mai bun regizor de teatru al României de a monta un spectacol pe scena teatrului din Petroșani nu au fost altceva decât un fericit complex de împrejurări, care ne demonstrează cât se poate de evident că în frumoasa noastră Vale a Jiului, ”Nastasia” nu este decât acea necesară ficțiune, acea tragicomedie ale cărei emoții ne place să le simțim în sala de teatru, dar niciodată în viața reală. Și pentru acest lucru, ca simplu consumator de artă teatrală, vă spun după această premieră cu adevărat genială, mulțumesc. Mulțumesc, Victor Ioan Frunză ! Mulțumesc, Nicoleta Bolcă ! Mulțumesc, dragii noștri actori ! Aplauzele vi se cuvin cu prisosință.

[slideshow_deploy id=’30675′]