Explozia de la Mina Vulcan, din 15 mai 2002, a avut loc aproape de ora 21.00 la 350 de metri sub pământ. Primul bilanţ a fost de trei morţi, patru răniţi şi şapte mineri dispăruţi, care, din nefericire, s-au transformat apoi în victime ale cumplitului accident ce a îndoliat Valea Jiului. Femei, copii, bărbaţi au ieşit pe străzi să afle amănunte, iar cei care aveau pe cineva apropiat în subteran au venit într-un suflet la poarta minei şi nu au plecat de acolo toată noaptea. După câteva ore au început să sosească veştile, care nu erau deloc bune, mai ales că suflul puternic al exploziei se prăbuşise şi un dig din subteran, astfel că minerii prinşi înăuntru nu au avut nicio şansă de salvare.

După două replici ale primei explozii, echipele de salvatori minieri au fost oprite să mai coboare în subteran pentru o perioadă, avându-se în vedere experienţele nefaste ale altor accidente, când salvatorii au murit la rândul lor încercând să salveze vieţi. La Mina Vulcan în acea noapte cumplită s-a deplasat ministrul Industriilor de la acea vreme, Dan Ioan Popescu, şi, pe lângă măsurile organizatorice, a dispus acordarea de sprijin material familiilor afectate. Ulterior, Executivul a aprobat acordarea a câte 100 de milioane de lei pentru familiile minerilor decedaţi în urmă accidentului de muncă de la Exploatarea Minieră Vulcan, din seara zilei de 15 mai şi, totodată, s-a decis acordarea sumei de 80 de milioane de lei pentru fiecare dintre cei patru mineri grav accidentaţi.  Ajutoare financiare au venit şi de la sindicate şi administraţie, însă pentru familiile celor urcaţi mult prea repede la ceruri nicio compensaţie bănească nu a putut alina sufletele cernite de durere.

[slideshow_deploy id=’19869′]