Codul fiscal stabilește regulile privind corectarea unei facturi fiscale la art. 330, la acesta precizându-se cum pot fi corectate informațiile înscrise în facturi sau în alte documente care țin loc de factură de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA din România.

În schimb, persoanele care nu sunt înregistrate și nu au obligația înregistrării în scopuri de TVA aplică prevederile art. 319 alin. (2) din Codul fiscal.

Noul Cod fiscal, în vigoare de la 1 ianuarie 2016, prevede la art. 319 că sunt considerate facturi acele documente sau mesaje, pe suport hârtie sau în format electronic, care îndeplinesc condiţiile stabilite de actul normativ citat, despre care AvocatNet.ro a scris pe larg în acest articol.

Potrivit Codului Fiscal, orice persoană înregistrată în scopuri de TVA, care efectuează o livrare sau o prestare de servicii pentru care se deduce TVA, trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în careia naştere faptul generator al taxei.

Mai mult, persoana impozabilă este obligată să emită o factură către fiecare beneficiar şi pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile.

Documentul care ține loc de factură este documentul emis pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în conformitate cu obligațiile impuse de un acord ori de un tratat la care România este parte, care conține cel puțin informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, cel referitor la elementele obligatorii ale unei facturi, printre care se numără:

• numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
• data emiterii facturii;
• data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;
• denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
• denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, ale reprezentantului fiscal;
• denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;
• denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 316 ale reprezentantului fiscal;
• denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;
• baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;
• indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;
• în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului, menţiunea „autofactură”;
• în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispoziţiile aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;
• în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, menţiunea „taxare inversă”;
• în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, menţiunea „regimul marjei – agenţii de turism”;
• dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile „regimul marjei – bunuri second-hand”, „regimul marjei – opere de artă” sau „regimul marjei – obiecte de colecţie şi antichităţi”, după caz;
• în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, menţiunea „TVA la încasare”;
• o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune.

Cel mai simplu caz de corectare este acela în care factura nu a fost transmisă către beneficiar. În această situație, factura se anulează pur și simplu și se emite un nou document cu informațiile corecte.

Pe de altă parte, dacă factura a fost transmisă beneficiarului, există două moduri prin care pot fi corectate informațiile pe care le conține documentul. Prima variantă se referă laemiterea unei noi facturi care să cuprindă atât informațiile din factura inițială, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus sau, după caz, o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, cât și informațiile și valorile corecte.

Cea de-a doua variantă pentru a corecta o factură transmisă beneficiarului este aceea de aemite un nou document conținând informațiile și valorile corectate, iar în același timp să se emită un document cu valorile cu semnul minus sau, după caz, o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriu numărul și data facturii corectate.

În situația în care baza de impozitare a TVA se ajustează, Codul fiscal stabilește că furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită și să transmită beneficiarului facturi cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative când baza de impozitare se reducesau, după caz, fără semnul minus sau fără mențiunea din care să rezulte că valorile respective sunt negative, dacă baza de impozitare se majorează.

Potrivit actului normativ citat, există o singură excepție de la regulă, în situația în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare afalimentului beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis și confirmat printr-o sentință judecătorească, prin care creanța creditorului se modifică sau este eliminată.

Când se reduce baza de impozitare a TVA

Baza de impozitare a TVA se poate reduce, potrivit art. 287 din Codul fiscal, dacă a fost emisă o factură și, ulterior, operațiunea este anulată total sau parțial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor.

De asemenea, baza de impozitare a TVA poate să fie ajustată și în situația unor refuzuri totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea sau prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum și în cazul desființării totale sau parțiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză, ca urmare a unui acord scris între părți sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive/definitive și irevocabile sau în urma unui arbitraj.

Nu în ultimul rând, baza TVA poate să fie ajustată în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa pentru că beneficiarul se află în faliment sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis şi confirmat printr-o sentinţă judecătorească, prin care creanţa creditorului este modificată sau eliminată.

Concret, ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de confirmare a planului de reorganizare, iar în cazul falimentului beneficiarului, începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de legislaţia insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă/definitivă şi irevocabilă, după caz.

În cazul în care ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti de confirmare a planului de reorganizare sunt încasate sume aferente creanţelor modificate sau eliminate prin planul de reorganizare, se anulează ajustarea efectuată, corespunzător sumelor respective prin decontul perioadei fiscale în care acestea sunt încasate.

Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prevăd că, în această situație, ajustarea este permisă pentru facturile emise care se află în cadrul termenului de prescripţie prevăzut în Codul de procedură fiscală.

Totodată,  în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis şi confirmat printr-o hotărâre judecătorească, prin care creanţa creditorului este modificată sau eliminată, ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de confirmare a planului de reorganizare, dacă aceasta a intervenit după data de 1 ianuarie 2016.

În cazul persoanelor care aplică sistemul TVA la încasare se operează anularea taxei neexigibile aferente livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii realizate.

Alte situații în care se ajustează baza TVA sunt atunci când:

• rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de pret sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
• cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

În Normele metodologice ale Codului fiscal se mai precizează că toate aceste prevederi se aplică și pentru livrările intracomunitare.

Corectarea facturilor după inspecția fiscală

Articolul 330 din Codul fiscal mai stabilește că persoanele impozabile pot emite facturi de corecție către beneficiari dacă au fost supuse unui control fiscal în urma căruia au fostconstatate erori în ceea ce privește stabilirea corectă a taxei colectate. În acest caz, pentru a evita situațiile de abuz și pentru a permite identificarea situațiilor în care se emit facturi după inspecția fiscală, pe facturile emise trebuie să se facă mențiunea că suntemise după control.

Potrivit normelor de aplicare a Codului fiscal, furnizorii/prestatorii care emit facturi de corecție după inspecția fiscală trebuie să înscrie aceste facturi în jurnalul pentru vânzări într-o rubrică separată, iar acestea se preiau de asemenea într-o rubrică separată din decontul de taxă (secțiunea „Facturi emise după inspecția fiscală”), fără a avea obligația să colecteze TVA-ul înscris în respectivele facturi.

Reglementările în vigoare stabilesc că beneficiarii au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în aceste facturi în limitele și în condițiile stabilite de reglementările în materie de TVA, care pot fi regăsite în art. 297-301 din Codul fiscal. TVA deductibil se înscrie în rubricile din decontul de TVA aferente achizițiilor de bunuri și servicii.

Normele de aplicare a Codului fiscal stabilesc că pot emite facturi de corecție și micile întreprinderi care nu s-au înregistrat în scopuri de TVA la depășirea plafonului de scutire de 220.000 de lei și organele de inspecție fiscală au stabilit taxa colectată aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii efectuate în perioada în care ar fi trebuit să fie înregistrate în scopuri de taxă.

Atenție! Emiterea facturilor de corecție nu poate depăși perioada prevăzută la art. 301 alin. (2) din Codul fiscal, respectiv cinci ani.

Totodată, beneficiarii care au dedus eronat taxa facturată de furnizori pentru operațiuni scutite conform art. 292 sau art. 310 din Codul fiscal sau pentru operațiuni care nu sunt în sfera de aplicare a taxei, cum ar fi:

• penalități pentru neîndeplinirea contractelor,
• despăgubiri și alte operațiuni asemănătoare,

taxa nefiind admisă la deducere de către organele de inspecție fiscală în baza actului administrativ-fiscal emis și comunicat conform reglementărilor legale, în situația în care primesc facturi de corecție de la furnizori/prestatori, trebuie să înscrie aceste facturi înjurnalul pentru cumpărări într-o rubrică separată.

Mai mult, acestea vor fi preluate, de asemenea, într-o rubrică separată din decontul de taxă, fără a avea obligația să își diminueze taxa deductibilă cu valoarea taxei pe valoarea adăugată înscrisă în respectivele facturi, se mai arată în normele de aplicare a Codului fiscal.

Cum pot fi corectate autofacturile

Noul Cod fiscal stabilește că, în cazul autofacturilor emise conform art. 319 alin. (3), (8) și (9) și art. 320 alin. (1) – (3), dacă persoana impozabilă emitentă constată că a înscris informații în mod eronat în respectivele autofacturi, poate remedia situația astfel:

• fie va emite o nouă autofactură care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din autofactura inițială, numărul și data autofacturii corectate, valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, iar, pe de altă parte, informațiile și valorile corecte;
• fie va emite o nouă autofactură conținând informațiile și valorile corecte și concomitent va emite o autofactură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriunumărul și data autofacturii corectate.

În situația în care autofactura a fost emisă în mod eronat sau prin normele metodologice se prevede că în anumite situații se poate anula livrarea/prestarea către sine, persoana impozabilă trebuie să emită o autofactură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriunumărul și data autofacturii anulate.