Mina Paroşeni a fost o adevărată inovație tehnologică a regimului comunist pentru bazinul carbonifer al Văii Jiului, la inaugurarea celei mai tehnologizate exploatări participând până și Nicolae Ceauşescu.

La 50 de ani de la primul vagonet cu cărbune scos la suprafaţă, exploatarea dispare după o ”trecere” contestabilă pe lista minelor neviabile. Lucrările de amenajare ale noii mine din Valea Jiului demaraseră însă în anul 1963. După finalizarea prospecţiunilor geologice care au pregătit deschiderea exploatării miniere aceasta a fost începută prin două galerii de coastă săpate de la cota 630 şi până la interceptarea stratului 18.

Anul 1968 a adus punerea în funcţiune a puţului auxiliar nr. 1, acesta fiind săpat de la suprafaţă, cota 615, până la acoperişul stratului 5, cota 355, din care au fost săpate galeriile transversale spre nord, la orizonturile 575 şi 425, pentru deschiderea straturilor 13 şi 15, din blocurile I, II, III, IV, V şi VI. Datorită mecanizării, E.M. Paroşeni va deveni cea mai modernă mină din întreaga Vale a Jiului. După prăbuşirea „orânduirii socialiste multilateral dezvoltate”, mineritul românesc, implicit şi cel din Valea Jiului a cunoscut un regres semnificativ. Totuşi, la E.M. Paroşeni, investiţiile au continuat şi în anii 90. Astfel, în anul 1995 a fost dat în folosinţă un nou puţ auxiliar care a fost săpat de la cota 615, până la cota 250. După doar 4 ani, în luna mai a anului 1999 a fost inaugurat şi puţul de aeraj din blocul VI, împreună cu o staţie de ventilatoare, care asigura aerajul în blocul respectiv.

La toate acestea s-a adăugat în anul 2000 o nouă investiţie majoră, odată cu semnarea primului mare contract de investiţii din sistemul termoenergetic românesc. Este vorba despre aşa-numitul „Proiect Kopex – Itochu”.

În cei 50 de ani de activitate, la E.M. Paroşeni au fost aduse la suprafaţă din măruntaiele pământului aproape 40 de milioane de tone de cărbune. Cea mai mică producţie a fost înregistrată chiar în anul în care mina a pornit la drum, în anul 1966 fiind extrase doar 12.259 de tone de huilă. În acelaşi timp, „vârful” a fost atins între anii 1981 şi 1985, când producţia anuală a fost de peste 1 milion de tone.

[slideshow_deploy id=’19661′]