Prevederile legale referitoare la concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate sunt incluse, în prezent, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005. Acest act normativ stabilește că persoanele pentru care se plătește contribuția la sănătate se pot bucura de anumite concedii plătite, după cum urmează:

• concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
• concediu pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă;
• concediu de risc maternal;
• concediu de maternitate;
• concediu pentru îngrijirea copilului bolnav.

Practic, pot beneficia de aceste concedii plătite toți asigurații care își au domiciliul sau reședința în România. Mai exact, este vorba de persoanele care lucrează în baza unui contract individual de muncă sau a unui raport de serviciu, șomerii plătiți, persoanele alese sau numite în cadrul autorității executive, legislative sau judecătorești și membrii cooperatori ai organizațiilor cooperației meșteșugărești.

De asemenea, chiar dacă nu se regăsesc în situațiile deja enumerate, aceleași drepturi revin asociaților, comanditarilor sau acționarilor, membrilor asociației familiale, persoanelor autorizate să desfășoare activități independente, persoanelor care încheie un contract de asigurări sociale pentru concediu de maternitate și concediu pentru îngrijirea copilului bolnav, precum și soției/soțului titularului întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate (dacă participă în mod obișnuit la activitatea întreprinderii sau a persoanei fizice autorizate).

În esență, principalele condiții ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de concedii medicale plătite sunt îndeplinirea stagiului minim de cotizare (o lună de activitate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical) și prezentarea adeverinței de la plătitorul de indemnizații din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni (cu excepția urgențelor medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A).

Important! Certificatul medical eliberat de medicul curant este documentul în baza căruia persoanele asigurate se pot bucura de concedii medicale plătite. Concret, un medic curant este orice medic aflat în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate sau orice alt medic cu autorizație de liberă practică ce încheie o convenție cu casele de asigurări de sănătate.

1. Concediul pentru incapacitate temporară de muncă

Concediul pentru incapacitate temporară de muncă (sau concediul medical, așa cum este supranumit în mod neoficial) intervine atunci când asiguratul nu mai poate lucra din cauza unor boli obișnuite sau din cauza unor accidente suferite în timpul liber, se arată în OUG nr. 158/2005.

În timpul acestuia, asigurații trebuie să primească o indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, ce se suportă de către angajator (în primele cinci zile) și apoi din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau direct din Fond. Concediul și indemnizația aferentă se pot acorda, în principiu, pentru cel mult 183 de zile în interval de un an, însă pentru unele boli speciale durata este chiar mai mare.

„Durata de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de îmbolnăvire. Începând cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale”, dispune actul normativ citat.

Dacă durata concediului expiră și asiguratul nu s-a recuperat încă, fie medicul primar, fie medicul specialist în afecțiunea principal invalidantă poate propune pensionarea de invaliditate. Totuși, dacă există motive serioase de recuperare, medicii pot propune prelungirea peste durata maximă pentru a menține asiguratul în activitate.

Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este determinat prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul. În ceea ce privește baza de calcul, aceasta este determinată „ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar”, aşa cum prevede ordonanța de urgență.

Notă: Informații pe larg despre concediul pentru incapacitate temporară de muncă pot fi găsite în acest articol publicat recent de AvocatNet.ro.

2. Concediul pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă

Persoanele care au de suferit în urma accidentelor de muncă sau din cauza bolilor profesionale sunt îndreptățile la concediul pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă. Mai precis, OUG nr. 158/2005 prevede că, „în scopul prevenirii îmbolnăvirilor și recuperării capacității de muncă”, persoanelor asigurate li se poate acorda:

• o indemnizație pentru reducerea timpului de lucru;
• concediu și indemnizație pentru carantină;
• tratament balnear (așa cum este stabilit în programul individual de recuperare).

Indemnizația pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală se acordă asiguraților care, din motive de sănătate, nu mai pot munci zilnic atât cât ar trebui în mod obișnuit. Acordarea se face la propunerea medicului curant (cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale), așa cum scrie în ordonanța amintită, „pentru cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu, în una sau mai multe etape”. Cuantumul brut lunar este egal cu diferența dintre baza de calcul precizată la concediul de incapacitate și venitul salarial brut realizat de asigurat prin reducerea timpului normal de muncă. Totuși, cuantumul nu poate depăși un sfert din baza de calcul.

În ceea ce privește concediul și indemnizația pentru carantină, de acestea beneficiază persoanele cărora li se interzice munca din cauza unei boli contagioase. Cuantumul brut lunar al indemnizației este de 75% din baza de calcul precizată la concediul de incapacitate, iar durata de acordare este stabilită printr-un certificat eliberat de direcția de sănătate publică.

În fine, în situația în care un asigurat este în incapacitate temporară de muncă timp de mai mult de 90 de zile, acesta beneficiază de tratament balnear în baza unui bilet de trimitere. „Tratamentul balnear și de recuperare a capacității de muncă se desfășoară în conformitate cu prevederile programului individual de recuperare întocmit de medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale, în funcție de natura, stadiul și prognosticul bolii, structurat pe etape”, prevede OUG nr. 158/2005. Medicul curant este cel care stabilește durata tratamentului balnear, aceasta fiind între 15 și 21 de zile, iar după fiecare etapă din programul de recuperare se face o reexaminare medicală.

3. Concediul de risc maternal

Deși este menționat în OUG nr. 158/2005, concediul de risc maternal este reglementat pe larg în OUG nr. 96/2003. Concediul se acordă gravidelor, femeilor care au născut recent și celor care alăptează, pentru protecția sănătății și securității acestora și/sau a fătului/copilului lor.

În principiu, dacă la locul de muncă există riscuri pentru securitatea/sănătatea salariatelor ori repercusiuni asupra sarcinii/alăptării, angajatorii trebuie să modifice condițiile de muncă și/sau programul de lucru. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci se impune o repartizare pe un alt post fără riscuri, cu păstrarea salariului.

În condițiile în care măsurile enumerate mai sus nu pot fi asigurate, salariatele sunt îndreptățite să ceară concediul de risc maternal. Acesta se acordă fie înainte de concediul de maternitate (pentru gravide), fie după revenirea din concediul de lăuzie (pentru femeile care au născut recent sau alăptează și nu solicită concediul pentru creșterea copilului). „Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracționat, pe o perioadă ce nu poate depăși 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens (…)”, prevede OUG nr. 96/2003, fiind punctat că certificatul se eliberează dacă salariata s-a prezentat la consultațiile prenatale și postnatale.

Atât concediul, cât și indemnizația de risc maternal (în cuantum de 75% din media veniturilor din ultimele șase luni) se acordă fără a fi nevoie de îndeplinirea stagiului de cotizare de o lună.

Atenție! Dacă vor să beneficieze la muncă de toate măsurile de protecție prevăzute de lege, femeile sunt obligate să obțină de la medicul de familie un document care să le ateste starea. Apoi, asiguratele trebuie să-și informeze în scris angajatorul cu privire la faptul că sunt însărcinate.

4. Concediul de maternitate

Concediul de maternitate are o durată totală de 126 de zile calendaristice și se împarte în mod egal între concediul pentru sarcină și concediul pentru lăuzie, așa cum dispune Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005.

„Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere. Concediile pentru sarcină și lăuzie se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare, în așa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice”, scrie în actul normativ.

Chiar dacă nu mai sunt asigurate din motive neimputabile lor, salariatele pot să se bucure de concediul de maternitate, însă numai în situația în care nasc în cel mult nouă luni de la pierderea efectivă a calității de asigurat. În această situație, „faptul că pierderea calității de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedește cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilații acestora”, este specificat în ordonanța de urgență.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei este de 85% din baza de calcul, aceasta din urmă fiind determinată „ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații”. Pentru persoanele care intră în concediul de maternitate dacă nasc în maximum nouă luni de la pierderea calității de asigurat, baza de calcul este media veniturilor din ultimele șase luni de muncă.

Notă: Puteți afla mai multe despre concediul de maternitate din acest articol.

5. Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav

Nu în ultimul rând, asigurații au dreptul, în baza OUG nr. 158/2005, la un concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani. În cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În măsura în care este îndeplinită condiția stagiului minim de cotizare de o lună, solicitantul (care poate fi oricare dintre cei doi părinți) beneficiază de indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav. Cuantumul brut lunar al acesteia este de 85% din baza de calcul amintită la concediul de incapacitate.

„Beneficiază de aceleași drepturi, dacă îndeplinește condițiile cerute de prezenta ordonanță de urgență pentru acordarea acestora, și asiguratul care, în condițiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredințat copii în vederea adopției sau i-au fost dați în plasament”, stabilește ordonanța de urgență a Guvernului.

Indemnizația aferentă concediului pentru îngrijirea copilului bolnav este acordată în bazacertificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie și a certificatului pentru persoanele cu handicap emis în temeiul legislației în vigoare.