Copil straşnic, cu părinţi autentici din satul românesc, „Zmeurel” – aşa cum l-au numit cadrele medicale de la spitalul din Haţeg pe bebeluşul născut pe vârf de munte, când mama sa se afla la cules de zmeură – şi-a luat soarta în mâini înainte ca orologiul naşterii să anunţe venirea lui pe lume.

A aşteptat doar asfinţitul soarelui, parcă pentru a se feri de fierbinţeala unei zile de duminică ce începuse normal pentru părinţii lui – Suzana şi Iliuţă, doi tineri de 20 şi 27 de ani. Cuminte până în jurul orei 20, însă deranjat cu siguranţă de denivelările cărărilor abrupte de munte, „Zmeurel” a băgat spaima în părinţii lui mai mult decât ar fi putut-o face un salut şugubâţ al vreunui urs care şi-ar fi simţit violat dreptul la proprietate – zmeurişul.

”Doar cine parcurge drumul acela şi în condiţiile în care ne-am grăbit noi, poate să înţeleagă complexitatea traseului. Nu este un drum. De unde am lăsat noi maşina (autospeciala – n.r.), este o porţiune pe care oamenii îşi mai cară lemne cu calul, la un moment dat este doar o cărare pe care mergi unul în spatele celuilalt, o cărare mai lată, iar aceea cărare se transformă într-un şleau pe unde se trage lemnul cu calul, cam aşa este terenul acolo”, povestesc paramedicii din echipajul SMURD Baru, primii cu care s-a întâlnit copilul munţilor după ce a văzut lumina zilei.

Iliuţă, tatăl copilului dar şi moaşă la momentul naşterii, nu a putut bine articula nici după ce echipajul solicitat prin 112 a ajuns la locul indicat ca fiind sala de naşteri.

“M-am speriat, mi s-a tăiat respiraţia. Nu ştiam ce să fac”, a încercat Iliuţă Toma, tatăl lui „Zmeurel” să explice trăirile unice.

Povestea familiei Toma va marca pentru totdeauna şi portofoliul profesional al echipajului SMURD din localitatea Baru, cel care a primit sarcina să salveze femeia însărcinată.

“Noi când am preluat cazul ni s-a spus că este vorba despre o gravidă care nu ar fi trebuit să nască. Din spusele mamei şi ale soţului, ea trebuia să nască undeva prin luna septembrie. În momentul în care tatăl copilului ne-a sunat panicat că i s-a rupt apa soţiei, ne-am fi dorit să putem zbura până acolo”, povestesc acum paramedicii hunedoreni.

Dacă tatălui i s-a tăiat respiraţia la momentul în care soţia sa a dat semne de naştere, paramedicilor le-a sărit inima din piept – şi la propriu şi la figurat – până la întâlnirea cu femeia.

“Sentimentele au fost multe, situaţia se schimba de la un minut la altul. Senzaţia de grabă a predominat, pentru că era primordial să ajungem la ei să putem ajuta copilul şi mama. Ultimele sute de metri le-am alergat”, cam aşa descriu paramedicii – în cuvinte puţine, tabloul acţiunii de salvare.

Paramedicul Cosmin Chivulescu, vocea care a susţinut prin telefon întreaga naştere, a fost maratonistul perfect în cele patru ore cât a durat acţiunea de salvare. Condiţiile impuse de natura înconjurătoare nu i-au permis să comită vreo minimă eroare. Ritm alert pentru a parcurge în timp record drumul spre mama aflată în travaliu, dar şi coordonarea şi gestionarea promptă a unui tată care nu putea nici să explice bine secvenţele naşterii ce se derulau sub ochii lui. Cursa s-a întins pe aproape şapte kilometri, drum prin pădure şi prin necunoscut.

”I-am spus bărbatului să lase mama întinsă. Întinde-o, vezi dacă e dilatat colul uterin şi mi-a spus – uite, uite, se vede capul copilului. I-am spus apoi să pună mâinile acolo şi să aştepte să iasă. Mama era la a treia naştere, ar fi trebuit să decurgă totul normal şi mai uşor, pentru că toate naşterile fuseseră normale, fără cezariană”, povesteşte Cosmin Chivulescu.

Copleşit de emoţii, tatăl nu a avut loc de întors. A fost obligat de împrejurări să facă faţă momentului propriu-zis al naşterii, fără paramedicii care îi dădeau asigurări că sunt la câteva minute distanţă.

”Mi-a spus că a ieşit capul copilului şi i-am spus să ţină mâinile acolo şi să îl ajute pur şi simplu să iasă. Tatăl era foarte panicat pentru că nu ştia ce să facă. I-am spus că suntem la cinci minute distanţă de ei, dar dacă acum se întâmplă, el e cel care e acolo. Copilul a ieşit, naşterea a decurs bine, i-am spus să îi cureţe căile respiratorii – gură, nas – să-l şteargă şi să-l învelească cu ce are el pe el sau soţia. Ne-am grăbit cât am putut, am ajuns la ei, am verificat starea copilului şi a mamei, erau conştienţi amândoi, copilul era în stare foarte bună, era sănătos”, îşi reaminteşte paramedicul.

Uitându-se acum cu detaşare spre acel moment, Cosmin Chivulescu spune că emoţiile puternice ale părinţilor erau cumva amestecate cu o jenă evidentă generată de faptul că cei doi părinţi se dezbrăcaseră de haine pentru a înveli micuţul nou-născut, ca să-l protejeze de hipotermie.

“Mama încerca să se protejeze pe ea, că era fără haine, să protejeze copilul, i-am spus să-l ţină la piept până ajungem noi, că se încălzeşte cel mai bine de la pieptul mamei”, mai explică Cosmin Chivulescu.

Odată cu ajungerea echipajului la faţa locului a început etapa a doua- cea sub supraveghere specializată.

”Am dat jos tricourile noastre de pe noi, l-am curăţat, am tăiat cordonul. Bineînţeles că în tot acest timp am ţinut legătura şi cu medicul de la dispecerat. Am coborât pacienţii pe targă o oră şi jumătate”, mai povesteşte conducătorul echipajului SMURD. „Un traseu foarte greu şi foarte anevoios pentru că era practic, doar o cărare şi un şleau pe unde se coborau lemnele adunate de ape, de torent”, a mai precizat Cosmin Chivulescu.

Distanţa mare până la prima unitate medicală – cea din Haţeg – a fost o altă problemă pe care echipajul trebuia să o rezolve contratimp. Ecoul naşterii copilului munţilor a ajuns cu repeziciune în comunitatea din Baru. Primarul Daniel Răducanu a fost cel care a plecat în întâmpinarea mamei şi a copilului, uşurând transportul până la ambulanţă.

”Am făcut, coborând pe targă, o oră şi jumătate. În acest timp a sunat domnul primar din Baru şi ne-a spus că urcă cu un prieten cu o maşină de teren şi cum ne putem întâlni. Ne-am întâlnit pe traseu, iar de la întâlnirea cu primarul, am mai coborât cu maşina încă 40 de minute”, explică Cosmin Chivulescu.

Apoi, femeia şi copilul au ajuns în autospeciala SMURD care i-a condus până la spitalul din Haţeg.

Îmbrăcat cu halatul roşu al SMURD-ului şi învelit şi cu bogăţia naturală a pădurii – ici colea câte o frunză – nou-născutul şi-a dobândit cu uşurinţă numele de „Zmeurel”.

Directorul medical al spitalului, Zinuca Babău, medic specialist pediatru de altfel, spune că starea micuţului este una mulţumitoare, mai ales pentru un prematur născut la o asemenea altitudine şi fără suport de specialitate. Mai mult, medicul precizează că nou-născutul a avut chiar şi tentativa de a se hrăni natural.

“Există o procedură medicală în astfel de cazuri şi noi o respectăm. Pentru a preveni orice complicaţie, nou-născutului îi sunt administrate antibiotice şi vitamine”, a precizat Zinuca Babău.

Doctorul spune că, în experienţa sa profesională nu a mai avut un caz similar, cu o poveste atât de complexă.

“Se mai întâmplă, poate o dată la două – trei luni, să nască în maşină în drum spre spital, pe targă în salvare, dar nu am avut vreun caz născut la asemenea altitudine şi la aşa distanţă până la spital”, spune directorul medical.

Evoluţia copilului este mulţumitoare pentru cadrele medicale. La fel de satisfăcuţi sunt şi părinţii voinicului munţilor al cărui nume de botez va fi marcă înregistrată pentru el pentru tot restul vieţii. Izvorul numelui său va rămâne Valea Lupului, zona aflată la poalele pădurii prin care a fost coborât spre civilizaţie flăcăul, locul în care tatăl copilului a stabilit că fiul său va purta numele Daniel-Cosmin, în semn de recunoştinţă pentru cele două persoane cheie din acţiunea de salvare: primarul localităţii şi paramedicul care a coordonat naşterea.

Sursa: mediafax.ro

[slideshow_deploy id=’27028′]