Salariații care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă, membru de familie, au posibilitatea legală de a lucra în baza unui program redus. Mai exact, aceste persoane pot munci la angajator cu jumătate de normă, cealaltă jumătate de normă fiind plătită de autoritățile locale.

Facilitatea de care pot beneficia salariații este prevăzută de Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice. Conform acestui act normativ, cei care au în familie o persoană vârstnică dependentă, de care au grijă în mod curent, pot lucra cujumătate de normă, însă bucurându-se de salariu pentru normă întreagă.

Concret, jumătate de normă este plătită de angajator, iar cealaltă jumătate de normă – deautoritățile locale. „Soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Timpul cât soțul și rudele au fost încadrate în aceste condiții se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă”, este explicat în lege.

Practic, de această facilitate se pot bucura doar persoanele care lucrează în baza unui contract individual de muncă, așa cum a clarificat, la solicitarea AvocatNet.ro, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV). Astfel, înainte de toate, angajatorul trebuie să fie de acord cu cererea salariatului de a modifica durata normală de timpului de muncă (dacă este cazul).

„Prevederile legale menționate se aplică în situația în care soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă au încheiat un contract individual de muncă, acestuia modificându-i-se durata în contract de muncă cu timp parțial, cu acordul părților. (…) Contractul individual de muncă al salariatului poate fi modificat numai cu acordul părților, însă, fiind vorba de un drept acordat în temeiul legii soțului și rudelor care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă, considerăm că angajatorul nu poate refuza solicitarea persoanei în cauză de modificare a contractului individual de muncă”, ne-au lămurit reprezentanții Serviciului Comunicare, Mass-Media și Statistică din cadrul MMFPSPV.

Angajatorul este obligat, potrivit Codului muncii, să ia în considerare cererile salariațilorpentru transferul pe un loc de muncă cu fracțiune de normă, în măsura în care este posibil. Totodată, pentru a înlesni astfel de transferuri, angajatorul trebuie să informeze salariații atunci când apar locuri de muncă cu fracțiune de normă.

În cazul salariaților angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de opt ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Un salariat cu fracțiune de normă este considerat cel „al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil”, scrie în Codul muncii.

Atenție! Deși un salariat cu fracțiune de normă este plătit proporțional cu timpul efectiv lucrat, acesta se bucură de aceleași drepturi pe care le au salariații cu normă întreagă. De exemplu, asta înseamnă că, indiferent de durata timpului de muncă, toți salariații au dreptul la cel puțin 20 de zile de concediu de odihnă anual.

Cererile se depun la serviciul de asistență socială al localității

Cererile pentru acordarea îngrijirii la domiciliu pentru persoanele vârstnice dependente trebuie depuse la primăria localității, la serviciul public de asistență socială. Apoi, pentru ca salariații să beneficieze de plata unei jumătăți de normă pentru a avea grijă de persoana dependentă, anumiți angajați ai primăriei și un medic specialist trebuie să efectueze oanchetă socială.

„Cererea pentru acordarea serviciilor de îngrijire personală la domiciliu se înregistrează la serviciul public de asistență socială de la nivelul comunei, orașului, municipiului, județului. Dreptul la asistenţă socială se stabilește pe baza anchetei sociale, cu respectarea criteriilor prevăzute în grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice”, este explicat în răspunsul primit de redacția noastră de la MMFPSPV, cu precizarea că gradele de dependență se stabilesc conform aceleiași grile.

Cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un salariat să fie plătit din bugetul local pentru a avea grijă de o persoană vârstnică dependentă, reprezentanții ministerului au făcut referire mai întâi la modificarea contractului de muncă. Apoi, solicitantul trebuie să fie soț sau rudă a persoanei dependente. În fine, autoritățile trebuie să stabilească, în baza legislației, dependența vârstnicului. „Condițiile care trebuie îndeplinite au în vedere aspectele menționate anterior cu privire la contractul individual de muncă, modificat în condițiile Codului muncii, calitatea de beneficiar prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 17/2000, precum și evaluarea persoanei dependente potrivit Hotărârii Guvernului nr. 886/2000 pentru aprobarea Grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice”, este punctat în răspunsul de la minister.

Lista documentelor necesare la solicitarea serviciilor de îngrijire poate să fie diferită de la o localitate la alta, din moment ce sursa citată a menționat că aceasta este stabilită de către autoritățile locale. Pentru a afla exact ce acte sunt necesare, este indicat ca salariații să se intereseze direct la serviciul public de asistență socială al primăriei.

Cine stabilește că o persoană vârstnică este dependentă

Dreptul la asistență socială pentru o persoană vârstnică dependentă este stabilit în baza unei anchete sociale, după cum dispune Legea nr. 17/2000. În acest sens, de ancheta socială se ocupă doi asistenți sociali (din cadrul consiliului local sau de la direcția de muncă, solidaritate socială și familie județeană sau a municipiului București) și medicul specialist al persoanei în cauză.

Medicul, a cărui prezență la anchetă este obligatorie, trebuie să fie specialist în geriatrie-gerontologie, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 886/2000 pentru aprobarea Grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice. „În conformitate cu actul normativ invocat, menționăm că medicul specialist din colectivul care stabilește gradul de dependență al persoanei vârstnice este medic specialist în geriatrie-gerontologie sau, în lipsa acestuia, este medic care a absolvit cursuri postuniversitare în specialitatea geriatrie-gerontologie, avizate de Ministerul Sănătății”, ne-au spus reprezentanții Ministerului Muncii.

Hotărârea de Guvern amintită prevede că o persoană este considerată dependentă dacăîși pierde autonomia din cauze fizice, psihice sau mentale și are nevoie de ajutor semnificativ și/sau de îngrijire pentru a realiza activitățile de bază ale vieții de zi cu zi. Astfel, criteriile de încadrare în grade de dependență se stabilesc prin evaluarea statusului funcțional, senzorial și psihoafectiv al persoanei vârstnice, așa cum stabilește actul normativ.

În baza Grilei naționale de evaluare a persoanelor vârstnice, persoanele dependente sunt încadrate în gradele IA, IB și IC. În gradul IA sunt încadrate persoanele care și-au pierdut autonomia mentală, corporală, locomotorie, socială. Pentru acestea este necesară prezența continuă a personalului de îngrijire. Gradul IB include persoanele care stau mereu la pat, sunt lucide sau cele ale căror funcții mentale nu sunt în totalitate alterate și au nevoie de supraveghere și îngrijire medicală pentru majoritatea activităților vieții cotidiene. Aceste persoane nu pot efectua pe cont propriu activitățile de bază de zi cu zi. În fine, îngradul IC se încadrează „persoanele cu tulburări mentale grave (demente), care și-au conservat în totalitate sau în mod semnificativ facultățile locomotorii, precum și unele gesturi cotidiene pe care le efectuează numai stimulate”, potrivit grilei.

Important! Prin ancheta socială se propune măsura de asistență socială justificată de situația constatată, în baza analizei situației sociale, economice și medicale a persoanei vârstnice în cauză. Aprobarea dreptului la servicii de asistență socială, pentru îngrijirea la domiciliu, se face de către primar.

Sursa: avocatnet.ro

[slideshow_deploy id=’20328′]