“Ştiţi, de câte ori vin la Petroşani sunt năpădit de nostalgie. Acum este un oraş modern, dar nimeni nu ştie cu ce sacrificii… “ – prof. univ. dr. Oliviu Boldura, expert gradul 6 restaurare pictură murală.

Deşi Consiliul Local Petroşani i-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare în noiembrie 2015, Oliviu Boldura, nu a fost informat oficial de acest lucru nici până în zi de azi. De văzut-vorbit cu domnia sa, nici atât, cu o singură excepţie, a fostului consilier local care a făcut respectiva propunere – Viorel Pascu.

Născut la Petroşani în 1948, Oliviu Boldura face parte dintr-o categorie profesională rară – restaurare pictură murală, expert de gradul 6. În România, există doar 40 de profesionişti în domeniul restaurării.
Profesor universitar, doctor în estetică, la Universitatea Natională de Arte Bucureşti, în cadrul Secţiei de Conservare – Restaurare, O. Boldura este unul dintre cei mai mari experţi din România pe proiecte de gen, cu recunoaştere internatională, foarte multe obiective aparţinând patrimoniului UNESCO. A coordonat peste 40 de mari şantiere de restaurări, în România şi în Europa, fiind numit şi salvatorul Suceviței, Voronețului, Arbore, Bălinești, Moldoviţa, Probota etc., etc.

A primit distincţii şi premii acordate de Academia Română, Ministerul Culturii şi Cultelor, Uniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente Istorice şi Uniunea Naţională a Artiştilor Plastici; Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.
Este vicepreşedinte al Asociaţiei Art Conservation Support; membru în colegiul de redacţie al publicaţiilor Revista Monumentelor Istorice şi Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice; membru în Comisia de Atestare Profesională a Ministerului Culturii şi Cultelor cu calitatea de Expert în domeniul protejării monumentelor istorice; membru în Comitetul Naţional al ICOMOS; vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice; membru în Comisia de Componente Artistice; membru în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice. Colaborează cu experţi de pe întreaga planetă, iar şcolile superioare îi trimit tineri pentru formare…

L-am întâlnit săptămâna trecută, la Petroşani, unde venise la întâlnirea de 50 de ani de la terminarea liceului, liceu pe care de fapt nu l-a terminat la Petroşani, ci la Liceul de Arte “Nicolae Tonitza” Bucureşti. Cu toate acestea, foştii colegi nu l-au uitat, dimpotrivă!
A copilărit la Petroşani, pe str. Constructorului, acolo a crescut, dar îşi aminteşte, de casa bunicilor de pe o stradă din Colonie, zona minei Dâlja, de unde urca împreună cu ceilalţi copii la ştiurţ, să se joace.
Bunicii săi, din partea mamei, unchii, aproape toţi, au venit la mină în Valea Jiului, din zona Clujului. Tatăl era de la Brad şi a lucrat o vreme la mină, apoi la URUMP, timp în care a făcut Institutul Agronomic Bucureşti, după care a fost inginer agronom pe sate – Băniţa, Pui, Livadia.

“Tata a lucrat o vreme şi la ziarul local, “Steagul Roşu”, dar se pare că nu le-a cântat comuniştilor prea mult în strună. Bunicul meu, Avram, a făcut puşcărie politică şi a şi murit… Am copilărit frumos în Petroşani şi ceea ce am apreciat şi m-a marcat era legătura între oameni, de multe naţii, aici fiind şi unguri, şi nemţi, şi evrei, şi polonezi. Nu exista acel şovinism, oamenii trăiau în spirit de respect unii pentru alţii. Îmi amintesc de admiraţia mea faţă de săsoaice, care veneau la piaţă cu produsele lor atât de apreciate, de pitorescul acelor femei. Mătuşa din partea mamei era căsătorită cu un ungur – familia Syekely…
Eram copii de mineri şi îmi amintesc, de Paşte mergeam pe centru, la magazinele Schreter, apoi carnea o cumpăram de la Ţipţer. Noi, copiii, învăţam unii de la alţii să vorbim crâmpeie din limba lor. Tata a murit mergând la un prieten, Feri-baci, căruia îi murise soţia. Nu-i plăcea, sau nu putea să participle la astfel de evenimente, dar era prietenul lui aflat la necaz. A intrat în bloc, n-a intrat în casă. S-a rezemat de tocul uşii de la intrare, şi-a apris o ţigară şi s-a prelins pe tocul uşii…” – povesteşte expertul, copil al Petroşaniului, Oliviu Boldura.

L-am întrebat cum i se pare acum Petroşaniul. Părea un om care încearcă atunci, pe loc, să-şi contureze o părere reluând în minte imaginile municipiului. De fapt, Oliviu Boldura îşi căuta cuvintele…

“Ştiţi, de câte ori vin la Petroşani sunt năpădit de nostalgie. Acum este un oraş modern, dar nimeni nu ştie cu ce sacrificii… Clădiri-monument distruse… Îmi vine în minte acum acea construcţie de excepţie care era vizavi de Restaurantul Minerul. Apoi acum, când mineritul se închide, Mina Petrila trebuia păstrată şi vă spun asta din postura pe care o am în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice. Veneau de aici, din zonă, consilieri sau responsabili care cereau ca acestea să se dărâme că nu pot fi folosite şi pledau pentru salvarea celor de utilitate birouri sau ce doreau dumnealor să facă. Erau aici “piese” rare, unice în Europa… Să ştiţi că un muzeu nu se face sub pământ, ci la suprafaţă. Singurele puncte de reper care au rămas sunt bisericile…” – a precizat rar, cu ton grav, prof. univ. dr. Oliviu Boldura.

Cum de şi-a ales astfel de meserie, de restaurator, un om, un bărbat care să lucreze cu penseta, chiar cu acul unei serigi pentru a reconstrui, a reda valoari distruse de profani, a analiza în laboratoare şi a reinventa – împreună cu colegi chimişti şi istorici – substanţe aprope necunoscute? Ce viaţă poate avea când casa/casele sale sunt şantierele ţării şi chiar ale lumii? Oliviu Boldura nu pare a şti exact. Seamănă cu un dat…

“Ştiu doar că acestă meserie se face din pasiune, cu sacrificiu… Ne ducem unde este bolnavul, adică acolo unde biserica cere ajutor. Am fost un grup de 3-4 studenţi care am lucrat la Direcţia Monumentelor ca muncitori necalificaţi, apoi pasiunea, cercetarea şi multe altele… Practic, am înfiinţat în cadrul Secţiei de Artă Monumentală, o alta – Secţia de Artă Monumetală-Restaurare. A existat multă deschidere la facultate, am fost sprijiniţi de vestitul profesor Vasile Drăguţ. Meseria asta este similară cu cea a medicului, acea concentrare, căutare neîncetată pentru salvarea pacientului. Ştii că trebuie s-o faci cu orice preţ” – a spus restauratorul expert din Petroşani privindu-mă în ochi să vadă dacă înţeleg dincolo de cuvinte…

[slideshow_deploy id=’19661′]