Nu mă socotesc a fi un foarte priceput cronicar al unei piese de teatru. Recunosc chiar că nu am scris niciodată cronică de teatru și, sincer, îmi pare rău că poate și aceste rânduri nu sunt în măsură suficientă să reflecte ceea ce am simțit la premiera cu care Teatrul Dramatic ”Ion D. Sârbu” din Petroșani a deschis stagiunea anului artistic 2016/2017.

Puține sunt, de altfel, cuvintele care pot descrie complet plăcerea unei capodopere a artei dramatice cum este ”Strigoii” de Henrik Ibsen, așa cum puține sunt și cuvintele care pot descrie remarcabila interpretare a acestei piese de către actorii teatrului din Petroșani, sub bagheta regizorală a maestrului Alexander Hausvater. Îndrăznesc, totuși, câteva superlative, absolut meritate de Nicoleta Bolcă și de întreaga echipă care ne-a încântat la premiera de sâmbătă seara. Iar acest cuvinte ar fi cam acestea: magnific, superb, fabulos. Iar sinonimele de acest fel ar putea continua la nesfârșit, fără a putea descrie în mod absolut ceea ce am văzut și am trăit la grandioasa punere în scenă la Petroșani a acestui spectacol despre care maestrul Hausvater nu greșea atunci când spunea că este demn de a fi jucată, în această distribuție, pe oricare din marile scene ale lumii.

Indubitabil, povestea familiei Alving, deși extrem de tragică, ar fi până la urmă doar o simplă poveste cu iubiri, trădări și sacrificii, așa cum poate că era viața însăși în vremea autorului. Și totusi, jocul artiștilor de pe scena de la Petroșani, muzica, jocul de lumini, decorurile și, evident, regia acestui spectacol, au adus povestea lui Ibsen în plină actualitate de secol XXI. Acțiunea piesei se desășoară de-a lungul unei nopți, pe o ploaie torențială (excelent creată pe scenă, în decorul excepțional al montării scenice), într-o noapte în care personajele principale se confruntă cu traumele trecutului, cu strigoii care-i bântuie și nu-i lasa să-și vadă de trista lor viață. Păcatele trecutului îi ajunge din urmă pe fiecare, iar viața li se derulează pe ”repede-nainte” fără a le lăsa vreo portiță de scăpare. O ușă deschisă sau un capac ridicat al unei valize eliberează, rând pe rând, ca o Cutie a Pandorei, dramele trecutului care bântuie personajele. Acestea nu au nici o scăpare și sunt obligate să primească în viața lor strigoii, fantome ale trecutului lor, ale secretelor ascunse care vor parcă să se răzbune.

Așa cum ne așteptam, actrița Nicoleta Lucreția Bolcă, metamorfozată fenomenal în doamna Alving, a impresionat printr-un rol de excepție, interpretat la înălțimea marilor actori ai scenei teatrale românești. Desigur, la înălțime au fost și ceilalți actori din distribuție: Vlad Volf, Angel Rababoc, Corina Vișinescu, Dorin Ceagoreanu, Daniel Cergă, Amelia Toaxen, Alexandru Cazan, Izabela Babovics sau Simona Codreanu.

Viziunea regizorului Alexander Hausvater în creația aceastei piese, viziune ce s-a dovedit extrem de modernă, actuală, ne-a purtat într-o lume alcatuită nu doar din replici, ci din simboluri subtile și mesaje subliminale pline de substanță. Personajele lui Ibsen, tragice prin natura lor, trăiesc într-un spațiu încorsetat de prejudecăți. În acest context, aluzia din monologul doamnei Alving la Valea noastră, a Plângerii, a fost de o încărcătură emoțională extremă. Pentru că, până la urmă, trebuie și noi, fiecare în parte și toți cei ce trăim pe aceste locuri, laolaltă, să avem puterea să alungăm ”strigoii” din viețile noastre.  ”Doamna Alving” are dreptate: viața este mai mult decât un spațiu definit. Viața este – trebuie să fie ! – muzică, splendoare, bunătate, dragoste.

Chiar dacă finalul piesei este de un dramatism greu digerabil, ilustrând o tragedie inimaginabilă în care o mamă (doamna  Alving), din iubire nesfârșită pentru fiul său (Oswald) își curmă viața alături de acesta, regizorul ne oferă în paralel imaginea acestui act tragic purificat prin apă, asemeni unui botez, ca o renaștere spre altă existență. Fie ea și una din lumea fericită a unor strigoi.

Cam asta am înțeles eu din această fabuloasă piesă cu care ne-au încântat talentații actori ai Teatrului Dramatic ”Ion D. Sîrbu” din Petroșani la premiera care anunță o stagiune cu, sunt sigură, multe surprize și numai piese de cea mai bună calitate. Și da, maestre Hausvater, aveți dreptate ! Mă simt fericită că, în seara premierei noii stagiuni de teatru de la Petroșani, nu am fost doar un spectactor într-un teatru de provincie, ci un spectator în sala ”teatrului lumii.”

Foto: Ilie Pintea

[slideshow_deploy id=’19869′]