Pentru mulți dintre cunoscătorii turismului în Munții Parâng, unul dintre importantele popasuri aflate pe traseul Groapa Seacă – Lacul Roșiile din Parângul Mare este “Refugiul Agățat” (alt. 1750 m – carpati.org). Construcția de lemn a fost ridicată în anii ’80, este situată pe o stâncă la înălțimea de 5,5 m și este formată dintr-un hol la intrare și o cameră cu 2 priciuri suprapuse, 10 locuri în condiții lejere (se pot adăposti până la 30 de persoane), are în dotare o sobă funcțională, o masă cu băncuță și multă natură primitoare.

CUM A FOST PRIMA PARTE

 Ceea ce nu vede ochiul “privitorului fotografic” este faptul că acest obiectiv, devenit un fel de monument al Parângului Mare, a ajuns să se degradeze datorită vremii, a intemperiilor și chiar a unor așa-ziși drumeți “certați cu bunul simț”. Aici intervine o echipă sportivă “de strajă munților”, o numesc astfel datorită nenumăratelor acțiuni în care se implică, menite să asigure turistului siguranță și, de ce nu, civilizație în mirificele peisaje sălbatice montane.

Ei își spun “San Montan” și fac parte din asociația cu același nume din orașul Petrila, oraș aflat la poalele Parângului, locul de plecare al drumeților spre masivele Șureanu și Parâng. Ultima acțiune a acestor sportivi minunați a avut ca destinație “Refugiul Agățat”. Ajutați de câțiva voluntari, puțini la număr ‘da buni, și-au propus refacerea acoperișului acestui obiectiv, devenit atracție turistică în Munții Parâng, distrus de intemperii și “alte cauze”, așa cum o spun ei cu modestie.

Prima parte a acțiunii propriu-zise a fost începută de voluntarii noștri în weekend-ul 15/16 octombrie 2016, pregătiți și “înarmați” cu scule, materiale, bună dispoziție și multă putere de muncă. “Partea cea mai anevoioasă a acestei acțiuni este transportul acestor materiale până la “locul faptei”, de aceea este nevoie de cât mai mulți voluntari, iubitori ai muntelui, cu cât mai mulți, cu atât mai bine”, spune Erika Santa, șefa asociației “San Montan”.

Cu mic, cu mare, fără diferențe de sex, gen, vârstă sau ce-o mai fi, au dus la bun sfârșit această primă etapă a acțiunii, consemnând faptul că materialul lemnos a fost donat de dl. Bujor Bogdan, cunoscutul cabanier de la Cabana “Groapa Seacă”, impresionat fiind de faptul că mai există oameni interesați și de partea “administrativă“, am putea spune, a traseelor montane, iar unul dintre voluntarii care a răspuns prezent la apelul făcut de “San Montan” a fost prof. Emil Marinescu, venit tocmai de la Craiova, special pentru această acțiune minunată.

Aceasta a fost descrierea, pe scurt, a evenimentului derulat, așa cum am spus, în prima parte a acțiunii. Poate vom depăna amintiri împreună cu acești minunați sportivi și voluntari, atunci când timpul le va permite, sigur vor avea multe lucruri frumoase să ne împărtășească. Urmează acum PARTEA A DOUA. Conștienți că nu vor reuși doar într-un singur weekend să termine toată lucrarea propusă, San Montan a programat și o a doua întâlnire cu voluntarii, aceasta urmând să se întâmple în weekend-ul 29/30 octombrie 2016.

“Pe 29 octombrie 2016, ora 08,30-09,00, vom transporta restul materialelor necesare pentru refacerea acoperișului (scânduri,tablă…etc.). Facem din nou apel la iubitorii drumețiilor și la oricine dorește să dea o mână de ajutor la transportarea materialelor (le vom duce cu mașina până la captare… de acolo le vom căra cum putem, cu mâinile, cu spatele, etc! Participă și tu, VINO VOLUNTAR!”, spun reprezentanții asociației “San Montan”, pe pagina de socializare. Cei care doresc să participe pot obține mai multe informații pe pagina de FACEBOOK SAN MONTAN. (https://www.facebook.com/Asociatia.SanMontan)

IMAGINI SURPRINSE ÎN TIMPUL ACȚIUNII (foto: San Montan)

[slideshow_deploy id=’27028′]