Pe 24 ianuarie 1859 a avut loc Unirea Principatelor Române. Prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești s-a făcut primul pas spre statul național român unitar.
În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naţionale s-au reunit la Hotelul ”Concordia” din Bucureşti. Acolo s-a decis ca Alexandru Ioan Cuza să fie ales domn al ambelor Principate pentru a se înfăptui Unirea.
În cadrul Adunării Elective din 24 ianuarie, Cuza a fost votat în unanimitate. Presa vremii relatează momentul cu emoție, o emoție pe care mi-aș dori să o simțim cu toții, din nou, astăzi, la 158 de ani de la Mica Unire. Se spune că mii de oameniadunați pe Dealul Mitropoliei din București au primit vestea cu urale de bucurie. La iași, Unirea Prinicpatelor a fost sărbătorită timp de trei zile, așa cum relatează Vasile Alecsandri.
Ziarul ”Românul” consemnează momentul în felul următor: ” … Nu se auzeau în toată capitala decât cele mai vii demonstrații de bucurie…singurul spectacol care se vedea pe toate ulițele, pe la toate răspântiile, pe toate locurile publice ale Bucureștilor. Frații noștri țărani… strigau acum cu toată puterea energică a sufletelor lor: Să trăiască Cuza! Să trăiască Domnul nostru! Se aruncau unii în brațele altora, fără deosebire de condiții, ca cum toți, în general, ar fi scăpat de jugul cel mai apăsător”.
Pe 11 decembrie 1861, Alexandru Ioan Cuza adresează națiunii o proclamație, anunțând mesajul său: ”Unirea este îndeplinită, naționalitatea română este întemeiată”. Din 1862, Principatele Unite adoptă oficial numele de România, iar orașul București devine capitala noului stat.
Se spune că dacă nu îți cunoști istoria, nu știi cine ești. Noi, românii, trebuie să fim mândri. În ciuda momentelor dificile prin care am trecut, am reușit să ne îndeplinim menirea ca națiune. Sunt un om care a ales o carieră militară. Și mi-am făcut meseria cu dragoste de țară, pentru că sunt de părere că nu se poate altfel. Nu a fost mereu ușor, cu siguranță că nici acum nu este, dar dacă rămânem uniți și credem în noi, nimic nu este imposibil.
Eu sunt mândru de țara mea și am slujit o viață sub steagul ei. Și nu aș fi ales o altă meserie. Pământul acesta sfânt pentru care s-au jertfit atâtea suflete este locul unde îmi doresc săaibă o viață liniștită copiii și nepoții noștri.
Avem datoria, astăzi, să luptăm pentru ca România să rămână „acasă” pentru copiii și nepoții noștri, pentru tineri și bătrâni, bărbați și femei, pentru toți compatrioții noștri, de aici sau din lumea întreagă, acolo unde i-a dus vremelnic viața! Și nu voi înceta nicodată să lupt pentru asta.
La mulți ani, România noastră!
Viorel Sălan
Senator PSD de Hunedoara
[slideshow_deploy id=’20328′]
