A secat fântâna maicăi,

Nici salcâmii nu mai râd
De când graniţa ne curge
Prin grădina celui hâd,
Talpa iar ni-i rece-n toamnă
Şi ne-mbrânceşte fără minte,
Străini bocanci ne calcă-n datini
Pe la stăpâni fără cuvinte

Şi orbi sunt orbii care râd
Prin gări albastre de pământ,
Mă rog de fraţi să-mi fie fraţi
În poezii de grâu,
Şi lifte reci făr’ de cuvânt
Să lase în rugină,
Că maica… nu-i trecută-n protocol
Şi n-are nicio vină.

[slideshow_deploy id=’27028′]