Un roboțel care poate recunoaște liniile albe ale unui teren de baschet, este autonom, adună mingi și apoi le relansează spre un coș situat la un metru și jumătate înălțime reprezintă descrierea sumară a proiectului la care lucrează, de circa două luni de zile, aproape 20 de elevi ai Colegiului Național de Informatică ”Traian Lalescu” din Hunedoara.
Îndrumați de profesorul Mircea Nistor, copiii și-au propus să câștige prima ediție a concursului ”FIRST Tech Challenge Romania”, cea mai mare competiție de robotică pentru licee organizată pentru prima dată în România în perioada 25-26 martie, la Sala Polivalentă din București.
Robotul se numește RobotX și până acum a necesitat câteva sute de ore de muncă în laboratorul de fizică al liceului, după-amiaza sau în zilele libere ale sfârșitului de săptămână. „Niciodată nu am îndrăznit să lucrăm robotică la nivelul acestor cerințe. Sunt niște condiții draconice care trebuie îndeplinite. Robotul trebuie să încapă într-o cutie standard. El va trebui să ridice o bilă mare la un metru și jumătate deasupra lui, deci va trebui să se extindă cu elemente care, inițial, sunt compacte, în interior”, spune profesorul Mircea Nistor.
Deasupra roboțelului, care, deocamdată, are o formă paralelipipedică, trei elevi din ”nucleul dur” al proiectului încearcă să rigidizeze mai multe traverse din aluminiu. Sunt necesare pentru fixarea unor motorașe, dar și pentru roțile multifuncționale amplasate la un anumit unghi pentru ca roboțelul să poată fi manevrat mai ușor. „De când am fost mic mi-au plăcut roboții. Îmi place fizica, programarea, tehnica. Îmi plac lucrurile reale, ceva care se mișcă, face ceva, nu numai pe calculator. Robotul nostru va trebui să facă mai multe de lucruri: să se miște singur, să adune mingi, să arunce o bilă mare, să reziste la ciocnirile cu alți roboți, să apese butoane, să găsească linii albe. Unele vor trebui făcute de unul singur. Sperăm să reușim. Cu ceea ce vom reuși ne vom duce la concurs”, explică, încrezător, Cristian Budiul.
Colegul său, Răzvan Vîrtan, îl completează fericit la partea de programare, dar și la asamblarea componentelor. Este puțin îngrijorat pentru că robotul ar trebui să fie comandat prin Wi-Fi cu ajutorul a două telefoane mobile pe care copiii nu le dețin. Nu au banii necesari pentru a le putea cumpăra și, din păcate, lista nu se oprește aici. „Eu mă ocup, în special, de partea de software a proiectului. Avem nevoie de mai multe piese pentru robot, de telefoane compatibile pentru robot — care să fie acceptate în cadrul concursului, și eventual fonduri pentru cumpărarea de motoare sau componente de electronică din SUA, pentru că doar de acolo le putem achiziționa. În România nu există o piață pentru așa ceva, mai ales că acest concurs se află la prima ediție în țara noastră”, spune Răzvan.
Elementul de echilibru al echipei este asigurat de Alina Artean, ”o fiică de motociclist”, ni se șoptește. Alina este spirit practic și nu se dă înapoi de la tot ceea ce înseamnă operațiunile de montaj ale robotului. Ba chiar a învățat să taie șuruburi pentru a le aduce la dimensiunile mici impuse de asamblarea robotului. „Vreau să mă implic și să învăț lucruri noi. Am învățat să lucrez în echipă, să ne înțelegem între noi. Am demontat și remontat robotul de foarte multe ori. Se întâmplă să montezi și să spui: wow, e totul bine! Și apoi să realizezi că motorul nu se învârtește în sensul în care trebuie”, explică Alina, cu zâmbetul pe buze.
Elevii care lucrează la roboțelul RobotX mai au nevoie de materiale și componente pentru a-și finaliza proiectul. Pentru unele dintre ele au apelat la prieteni, care i-au ajutat cum au putut, însă calculele arată că ar mai avea nevoie de circa 3.000 de lei, în bani și materiale, pentru ca RobotX să fie cel mai bun. „Din păcate, kitul pe care l-am primit nu ajunge pentru un robot. Este doar un început care trebuie completat cu tablă și profile din aluminiu, policarbonat compact — așa zisul lexan. Avem nevoie de două telefoane care sunt de un anumit timp și copiii nu le dețin. Sunt lucruri care se obțin cu greu. Sunt mărunțișuri de infrastructură, din care să putem construi celelalte elemente ale robotului”, a arătat profesorul Mircea Nistor.
Asociația Free Bikers Hunedoara le-a sărit în ajutor copiilor și încearcă să le găsească sponsorii necesari. Au creat un eveniment pe o rețea de socializare și, de acolo, oferă explicațiile necesare celor care doresc să ajute. „Oricine poate ajuta, prin ceea ce au ei nevoie: piese, electronice, telefoane. Toate fondurile vor merge la ei. Ne-am adus aminte de când eram noi în liceu și nu aveam piesele necesare pentru proiectele noastre. Nu uităm trecutul și încercăm să ajutăm viitorul”, a declarat Marius Avram Achimoto, președintele Asociației Free Bikers Hunedoara.
Până la concurs mai sunt trei săptămâni, iar elevii din Hunedoara încearcă să demonstreze că pasiunea poate depăși granițele materiale. „E o provocare minunată, s-a învățat și vom mai învăța foarte mult și, de ce nu, ar trebui să și câștigăm”, a spus, optimist, profesorul Mircea Nistor.
