Modul în care ANAF desfășoară o analiză de risc, pentru a decide verificarea unei firme, este reglementat destul de superficial în legislație, însă există anumite indicii de care o companie poate ține cont pentru a evita sau a preîntâmpina asemenea controale.

De curând, specialiștii în fiscalitate de la Deloitte România au făcut publice o serie de criterii de selecție pe care le folosește Fiscul la determinarea riscului fiscal.

Mai exact, luând în calcul experiența acumulată în anii precedenți, Deloitte a identificat nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarațiilor fiscale ca fiind unul dintre criteriile analizei de risc. Totodată, specialiștii au făcut referire și la următoarele aspecte:

–  depunerea declarațiilor rectificative în mod repetat;
–  fluctuațiile rezultatelor financiare: profit/pierdere;
–  pierderile înregistrate în ani consecutivi într-o perioadă mai mare de trei ani;
–  necorelarea între forma tranzacțiilor și substanța economică a acestora;
–  tranzacțiile cu societăți inactive sau cu societăți fără cod de identificare valid;
– nesolicitarea rambursării TVA atunci când era cazul sau renunțarea la cererea de rambursare a TVA după depunerea acesteia;
– neconcordanțele între livrările și achizițiile de bunuri/servicii declarate de persoana impozabilă și partenerii săi (având la bază declarația 394 privind operațiunile desfășurate pe teritoriul național).

Pe deasupra, într-un comunicat de presă de marți al Fiscului, referitor la analiza de risc aplicată marilor contribuabili, au fost amintite câteva dintre criteriile folosite de autorități la stabilirea nivelului de risc.

Pentru luna aprilie 2017, reprezentanții Fiscului au anunțat recent o serie de controale la toate categoriile de firme (contribuabili mici, mijlocii, mari), indiferent de domeniul lor de activitate.

digi24.ro

[slideshow_deploy id=’27028′]