„Haiducii huilei” trăiesc bine de pe urma furturilor de cărbune şi dacă sunt prinşi ştiu că primesc pedepse mici sau cu suspendare. Sunt însă şi familii sărace care nu au curajul să fure ca în codru. Trăiesc tot de pe urma unui sac de cărbune adunat din haldele abandonate.

Halda de la Lupeni

Este locul de unde se câştigă o pâine în fiecare zi fără teama că vin mascaţii peste tine. Munca este istovitoare pentru a aduna şi sorta un sac de cărbune însă cum nu ai încotro, trebuie să o faci.  Unii îşi duc traiul din contrabanda cu ţigări, iar alţii din furturi de fier sau cărbune. Mai sunt şi cei care se tem de puşcărie, de lege şi ar munci pentru pâinea zilnică. Nu au unde, aşa că soluţia lor este să sape cât e ziua de lungă prin haldele de steril. „Suntem mai mulţi care săpăm după cărbune. Plecăm de dimineaţă de la şase de acasă şi până la amiază adunăm câte doi saci de căciulă. Este doar cărbune fără piatră, fără mizerii. Îl alegem cu mâna pentru că nu-l primeşte nimeni. Sacii îi vindem la oamenii care stau la case şi fac foc. Primeşti cât să cumperi ceva de-ale gurii, nu te îmbogăţeşti dar eşti liniştit că nu te aleargă polițiştii. Pe nimeni nu interesează ce faci dacă nu furi din vagoane sau nu intri în curtea minei”, ne spune bărbatul.

Un sac de cărbune, de multe ori, le pune viaţa în pericol „cărbunarilor”. Oamenii îşi sapă singuri groapa. „Săpăm şi până la doi metri, poate şi mai bine. Acolo este cărbune bun. De multe ori au căzut malurile peste noi”, mai spune bărbatul. Un alt cărbunar are deja vechime de când îşi câştigă pâinea de pe urma huilei. „Vara la pădure şi la munte după afine şi ce se mai găseşte şi iarna la cărbune. Nu putem muri de foame dar nici nu furăm”, spune omul. Anul acesta este la mare căutare cărbunele, iar un sac se vinde cu 10-15 lei în funcție de calitate. Chiar dacă prețul pare mare, cei care sapă după huilă şi au cea mai istovitoare muncă se aleg cu jumătate din sumă, restul fiind încasat de intermediari.

[slideshow_deploy id=’36591′]