Județul Hunedoara a jucat un rol important în fucnționarea Jandarmeriei Rurale în vestul țării, municipiul Deva fiind centrul de comandament pentru Regimentul 3 Jandarmi, în 1918. Formațiunea trebuia să fie organizată pe 5 companii teritoriale la Arad, Timișoara, Lugoj, Anina și Deva și un detașament de 300 de oameni în Valea Jiului. În luna martie 1919, Regimentul 3 devine Regimentul 9 Jandarmi Timișoara.

Necesitatea unei forțe specializate puternice a cărei misiune principală să o constituie paza și ordinea de stat, asigurarea liniștii și libertății cetățeanului, precum și a modului de aplicare și respectare a legilor țării, au determinat intensificarea acțiunilor factorilor de conducere politică și militară pentru elaborarea unei legi de organizare a Jandarmeriei în întreaga țară.

Astfel, o primă încercare are loc în 1885, când generalul Radu Mihail, prefectul Poliției Bucureștiului a elaborat un proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga țară, dar nu s-a concretizat.

Doi ani mai târziu, în 1887, cu prilejul expunerii de motive la legea comunală, I.C.Brătianu sublinia că ‘Gendarmeria comunală rurală va fi mai bună decât poliția rurală de până acum’, iar la art.82 din această lege adoptată la 7 mai 1887 se prevedea organizarea Jandarmeriei Rurale, printr-o lege specială. Lipsa resurselor bănești au întârziat până în anul 1893 materializarea unei astfel de legi.

”Meritul pentru deplina clarificare a rolului, locului și organizării Jandarmeriei rurale i-a revenit partidului conservator condus de Lascăr Catargiu, care a elaborat și prezentat Parlamentului în ianuarie-februarie 1893, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Această lege a fost promulgată prin Decretul Regal nr.2919 din 30.08.1893.

Această lege prevedea instituirea unui corp de pază și ordine cu structură militarizată în toate localitățile rurale din țară, deoarece structurile anterioare practic neprofesionalizate, nu făceau față situației complexe de pe teren și nici nu corespundeau instituțiile unui stat modern european, din acea vreme. Demn de remarcat este faptul că legiuitorul (Lascăr Catargiu în principal) a pus accentul pe menținerea și garantarea siguranței publice, cât și pe executarea legilor.

Structura organizatorică a Jandarmeriei Rurale acoperea întreg teritoriul țării. În toate comunele se înființează secții și posturi de jandarmi, aflate în subordinea directă a primarilor comunali. În fiecare județ, prefecții reprezentau autoritățile superioare ale unităților de jandarmi, în materie de siguranță și ordine publică, iar din punct de vedere al misiunilor de poliție judiciară, jandarmii se subordonau judecătorilor de instrucție și procurorilor. Tot la 1 septembrie 1893 a apărut și Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale. (…) Tulburările sociale sângeroase din anul 1907 au pus într-o situație grea, atât instituțiile politice, cât și cele de menținere a ordinii interne, și chiar militare. Dezinteresul manifestat față de întărirea Jandarmeriei la începutul secolului XX și mai cu seamă față de misiunile sale preventive s-au soldat cu victime numeroase și pagube materiale de multe ori inutile. Situația reală a impus pregătirea și promulgarea unor legi în anii 1908, 1911 și 1913, precum și întărirea organizatorică a Jandarmeriei”, se precizează într-o notă document a Jandarmeriei Române.

[slideshow_deploy id=’24093′]