În fiecare toamnă așteptam cu nerăbdare sunetul cristalin al clopoțelului care anunța un nou an școlar, dar anotimpul frunzelor de foc înseamnă pentru mine acum o altă etapă în viață, un alt început.

Pentru că nu știu cum altfel să mulțumesc  unor oameni datorită cărora sunt ceea ce sunt, stimată redacție, v-am ales mijlocitor al demersurilor mele.

Țin să mulțumesc pe această cale școlii care m-a format, Colegiului Național Mihai Eminescu, dar mai ales profesorilor care cu răbdare și migală mi-au lărgit orizonturile zi de zi. Datorită domnului profesor Gilbert Danciu, dirigintele meu, media pe care am obținut-o la bacalaureat, la disciplina sociologie a fost maximă, dar și alți doi profesori exemplari de limba engleză, Emil Ciolan și Maier Anca, au influențat în mod categoric viitorul meu.

Dragostea pentru limba lui Shakespeare mi-a fost insuflată de acești dascăli deosebiți, profesori care au fost alături de mine la clasă dar și la diversele olimpiade și concursuri la care am participat. Se spune că în viață întâlnești exact oamenii de care ai nevoie. Ei bine, la liceul și eu am întâlnit exact oamenii potriviți la momentul potrivit.

Le mulțumesc încă o dată, acum, în prag de debut al unui nou an școlar, la care privesc acum cu nostalgia anilor de liceu dar și cu satisfacția de a fi trecut printr-o școală de prestigiu în Petroșani și de a fi avut profesori deosebiți care mi-au cplăuzit pașii spre ceea ce am devenit astăzi. Motiv pentru care, mulțumindu-le, semnez cu notalgie, dar și cu înrăzneală:

O fostă elevă a Colegiului Național Mihai Eminescu,  acum studentă la Limba engleză.