Mult disputata problemă a obligativității de a monta detectoare de gaze naturale a devenit un adevărat mit printre români.

Ce nu știu majoritatea locatarilor celor aproximativ 8,4 milioane de locuințe, cât are România, este faptul că Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), instituția care legiferează punerea în aplicare a tot ceea ce înseamnă energie electrică sau cu gaze spune, clar, într-o informare postată pe site-ul instituției, pe 7 iunie 2016, că detectoarele de gaze nu sunt obligatorii pentru instalațiile puse în funcțiune înainte de anul 2009.

În acel an a intrat în vigoare Ordinul ANRE nr.5/2009 care reglementează, practic, Normele tehnice de aplicare a unui ordin al ministrului Economiei și Comerțului din 2004. Ordinul MEC nr. 58/2004 prevedea instalarea contoarelor cu gaze dar normele de aplicare au intrat în vigoare, în varianta finală, abia în 2009. Astfel, în comunicarea transmisă de ANRE se specifică, negru pe alb, că „în situaţia în care instalaţia de utilizare a gazelor naturale a fost proiectată, executată, recepţionată şi pusă în funcţiune anterior intrării în vigoare a prevederilor Normelor Tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale” firma autorizată de ANRE care efectuează revizia tehnică trebuie să țină cont de legea valabilă la data instalării instalației de gaze.

Firmele sunt obligate să verifice instalația, înaintea montajului

Or, în România, majoritatea blocurilor de locuințe, de exemplu, sunt ridicate înainte de 1989. În consecință, reprezentantul firmei care bate la ușa românului și cere să monteaze detectorul de gaze trebuie să țină cont de documentația tehnică și legea care era în vigoare la data construirii blocului. Conform acestui raționament, chiar dacă locatarii și-au pus geamuri termopan și legea actuală prevede obligația de a pune detector de gaze, în locuințele vechi nu este obligatoriu, ci în cele construite după 2009. ANRE precizează că reprezentanții societăților autorizate trebuie să meargă în casa omului și să verifice „dacă respectiva instalație de utilizare funcționează în condiții de siguranță, luând în considerare prevederile legale în baza cărora a fost întocmită și avizată documentația inițială”. În concluzie, doar dacă sunt semnalate probleme de funcționare a instalației în condiții de siguranță, specialistul de la firma autorizată îi aduce la cunoștință consumatorului că trebuie remediată problema sau instalat un detector de gaze.

Complicitatea administratorilor de blocuri

Toate aceste amănunte sunt prea puțin știute de oamenii care s-au trezit cu afișe la intrările în bloc prin care erau anunțați că sunt obligați să își pună detectoare cu gaze. Mulți administratori de blocuri au anunțat locatarii despre această obligație, după intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2016, a Ordinului ANRE nr. 179/2015. Acest ordin, apărut după tragedia de la Colectiv, prevede faptul că oamenii tebuie să facă o verificare a instalaţiei de utilizare a gazelor, la cel mult doi ani. Verificarea se poate face, contra cost, de către orice firmă autorizată de ANRE şi trebuie făcută de orice consumator, chiar dacă are acasă doar un aragaz.

Or, în cele mai multe cazuri, locatarii s-au trezit la ușă direct cu cei care montează detectoarele, fără ca cineva să verifice dacă au sau nu au instalația în regulă. Mai mult decât atât, ținând cont de faptul că mulți dintre românii care locuiesc la bloc sunt pensionari sau cu venituri modeste, unii administratori încasează în factura de întreținere prețul aparatului care detectează scurgerea de gaze, după ce au încheiat diferite înțelegeri cu firme autorizate.

Detectoarele, schimbate la patru ani

Un alt semn de întrebare îl ridică afacerea colosală care se ascunde în spatele lipsei de informare a românilor. Astfel, un detector de gaze costă în jur de 400 de lei, iar în România sunt circa 1,27 milioane de apartamente racordate la sistemele de termoficare, conform datelor oficiale. Dintre acestea, jumătate – 563.000 sunt numai în Bucureşti.

Un calcul simplu indică o afacere de aproximativ 508 milioane de lei adică în jur de 123 de milioane de euro. Evident, la această sumă se adaugă și costurile consumatorilor care stau la case. Apoi, ținând cont de faptul că detectoarele trebuie schimbate odată la patru ani, afacerea devine extrem de profitabilă pentru firmele care instalază astfel de dispizitive electronice.

huff.ro

[slideshow_deploy id=’13837′]