O coroană de flori depusă în faţa unei troiţe şi o curte goală supravegheată de câţiva paznici, aceasta este imaginea de vineri a Minei Uricani, din Valea Jiului, în ultima zi de producţie din istoria sa.

Cei câţiva oameni care se grăbesc să iasă din curtea minei evită să vorbească în faţa reporterilor şi spun că lucrează la căile ferate, preferând apoi să plece spre o maşină parcată în faţă.

Ultimele tone de cărbune extrase din subteran vor fi încărcate în vagoanele de marfă în cursul serii, iar apoi toţi care au mai rămas să lucreze la Uricani şi Paroşeni, circa 500 de oameni, vor fi angrenaţi în lucrările de ecologizare ale celor două, de acum, foste exploatări de huilă.

„Este ultima zi de lucru la front, în exploatarea rezervei deschise şi pregătite. Practic, în etapele următoare, va fi pus în siguranţă subteranul şi vor urma lucrările de închidere propriu-zise. Acesta înseamnă că de la 1 ianuarie 2018, cu personalul care a rămas în urma disponibilizărilor, vom recupera echipamentele şi utilajele din subteran. Apoi ne vor retrage către afară, închizând, la finele anului 2019 şi începutul lui 2020, ferestrele digurilor din rampele puţurilor şi legăturile subteranului cu suprafaţa. Va urma apoi ecologizarea de suprafaţă”, a declarat, pentru AGERPRES, directorul tehnic al Societăţii Naţionale de Închideri Mine Valea Jiului, Petre Drăgoescu.

Închiderea exploatărilor de cărbune va avea efecte negative clare asupra comunităţilor locale din Valea Jiului, susţine primarul municipiului Vulcan, Gheorghe Ile, el însuşi fost inginer la una dintre minele din zonă, până când a ieşit la pensie. În opinia sa, procesul de reducere a producţiei şi închiderea minelor ar fi trebuit precedat de programe prin care să fie create noi locuri de muncă. „Comunitatea locală va suferi pentru că nu sunt locuri de muncă. Au închis minele nu numai la Vulcan (mina Paroşeni, n.r.), au închis la Uricani, Aninoasa, se va închide la Petrila, mina Lonea. Toate aceste unităţi administrativ-teritoriale au rămas fără locuri de muncă pentru că niciun guvern nu a pus nimic în loc. Şi atunci nu ne mai mirăm că pleacă lumea din ţară”, a spus primarul Gheorghe Ile.

Închiderea minelor va lăsa bugetele locale fără o parte din impozitele pe salarii, dar cea mai grea problemă o reprezintă găsirea soluţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, a adăugat Ile. „Dacă mă întrebaţi care este rata şomajului, ea este destul de mică pentru că şomajul se acordă pentru un an de zile. Dacă mă întrebaţi însă câtă populaţie este neocupată, atunci pot să vă spun că este vorba de peste 8.000 de oameni (în oraşul Vulcan, n.r.), ceea ce, în procente, reprezintă circa 40% (din populaţia activă, n.r.)”, a punctat primarul municipiului Vulcan.

Pentru oamenii din oraşul Uricani închiderea minei unde au lucrat zeci de ani reprezintă un motiv de îngrijorare. În perioada de glorie a minei, înainte de anul 1989, la exploatarea de huilă din localitate munceau circa 4.000 de oameni, iar acum au mai rămas 250 de ortaci. Cu ei se va lucra în continuare la programul de închidere din subteran, prevăzut pentru următorii doi ani.

Ciprian Gherasim este localnic şi până acum un an era miner la Petrila, o altă mină care s-a închis în Valea Jiului. Este pregătit să continue la Uricani şi speră ca lucrurile să evolueze într-o direcţie bună. „La mină s-a închis producţia şi se va continua pe activitatea de întreţinere, pe scoaterea de materiale din subteran, de stâlpi hidraulici. În continuare, ce să facem? Stăm până la sfârşit şi în caz că reuşim ne vom transfera la altă mină. Altă soluţie ar fi să părăsim mineritul şi să ne vedem de treabă”, spune Ciprian.

Un fost coleg de-al său a muncit la Uricani timp de 29 de ani, iar din octombrie s-a pensionat. Deşi este încă în putere, Andrei Venter nu crede că-şi va putea găsi ceva de lucru pentru că la Uricani nu prea ar avea ce să facă.
„Îmi pare rău şi pentru cei care au rămas la mină. E păcat de băieţii ăştia, care au şapte, zece ani de muncă în subteran şi vor rămâne fără nimic. Poate se va găsi o soluţie şi pentru ei şi vor fi transferaţi la minele viabile, dacă or mai ţine şi alea. Nu este de lucru în Uricani, poate doar un gater-două. În rest, nimic şi gubele. Din astea am ajuns să trăim, din gubele. Nu ştiţi ce sunt gubelele? Sunt astea care aduc haine la second-hand”, a explicat Andrei.

Potrivit datelor oficiale, extracţia cărbunelui din subteranul minelor Paroşeni şi Uricani s-a oprit definitiv vineri, 22 decembrie, după care cele două exploatări de huilă din Valea Jiului vor intra programul de ecologizare şi închidere stabilit în conformitate cu notificările transmise Comisiei Europene. Activitatea va continua în anii 2018 şi 2019 prin recuperarea şi scoaterea afară a echipamentelor care sunt în subteran şi pot fi valorificate.

De asemenea, în următorii doi ani se vor pune în siguranţă zăcămintele de cărbune, vor fi drenate apele din galerii, astfel încât la finele anului 2019 şi începutul anului 2020 să poată fi oprită staţia principală de ventilatoare şi să se treacă la închiderea rampelor puţurilor şi a legăturilor subteranului cu suprafaţa. Ecologizarea terenurilor de la suprafaţă va începe în anul 2020.

În prezent, la cele două exploatări miniere lucrează 554 de angajaţi, dintre care 400 în subteran. De la 1 ianuarie 2018, vor mai rămâne 496 de angajaţi care vor fi angrenaţi în operaţiunile de închidere şi ecologizare.

Prima galerie de mină la Uricani a fost deschisă în anul 1947, când aici a început exploatarea huilei cocsificabile. Mina Paroşeni a fost deschisă în octombrie 1966.

AGERPRES 

[slideshow_deploy id=’19661′]