Hai, flăcăi, în piţărăi / cu straiţa după ţipăi, / piţărăii Domnului / nu vă dare-ţi somnului!…

Urările pițărăilor s-au auzit pe la toate casele de creștini din Valea Jiului, în special în satele momârlănești tradiționale, pe Sălătrucul Petroșaniului, la Cimpa ori în Jieț din orașul Petrila.

Nu încape îndoială că folclorul obiceiurilor de iarnă la români este, prin frumuseţe şi diversitate, cel mai frumos din lume. Așa cum nu e loc de tăgadă că, în rândul acestora, frumoasele obiceiuri de Crăciun ale momrlanilor din satele Văii Jiului, sunt la loc de cinste în tradiția autentică a românilor.

De Crăciun, pițărăii au colindat în satele din jumătatea de Est a Văii Jiului, după datină. La Petrila, în fruntea cetelor de pițărăi s-au aflat și primarul Vasile Jurca, viceprimarul Dorin Curtean dar și alți oameni de vază ai localității. Pentru că în Petrila, trupa de piţărăi e formată din floarea satului pe parte bărbătească, iar ceata ce duce falnicele steaguri e formată din mândri flăcăi ai satului.

”Crăciunul are pentru noi o semnificație deosebită, este o sărbătoare care cuprinde întreaga comunitate, iar oamenii iar parte la tradiția de Pițărăi de când se știu. Particip și eu, de mic copil, la Pițărăi și nu pot decât să mă bucur când văd că această frumoasă tradiție merge mai departe, în satele momârlanilor petrileni. Pentru că acest obicei, împreună cu alte datini străbune, fac parte din zestrea cea mai de preț a întregii noastre comunități”, spune primarul Petrilei, Vasile Jurca.

În ce constă tradiția Pițărăilor. În lucrarea sa dedicată acestui frumos obicei al momârlanilor, etnologul petrilean Dumitru Gălățan-Jieț explică întregul ritual. ”În dimineaţa de Ajunul Crăciunului, în jurul orei 10, participanţii, de la copii până la bătrâni, femei şi bărbaţi, se adună la casa celui mai de vază om din sat împreună cu purtătorii de steaguri al căror număr diferă de la an la an. (Steagul este o prăjină de alun înaltă de trei, patru metri înflorată după un anumit ritual în treimea superioară cu fanfiu, flori şi panglici multicolore de care se agaţă zurgălăi, şi este purtat exclusiv de un fecior trei ani consecutiv, după care este înmânat unui frate mai mic, unei rude sau unui prieten.) De aici, Piţărăii pornesc pe un traseu bine stabilit din strămoşi, până seara fiind vizitate toate casele din sat. Gazdele îi aşteaptă pe Piţărăi cu toată familia în faţa casei cu un blid de seminţe de grâu, mei sau cânepă şi cu o păpuşă de turtă dulce care se oferă primului din convoi. Purtătorii de steaguri strigă gazdelor urarea “Bună zâua lu Ajun! La anu şî la mulţ ani cu sanatate!”, acestea răspunzând „Mare mulţămită! Să traiţi sanatoşi să ne mai căutaţ la anu şî la mulţ ani!”, după care cineva din familie împarte Piţărăilor colăcei care se numesc ţipăi, mere, pere, nuci, mai nou şi diferite dulciuri. Piţărăii nu părăsesc curtea gazdei până ce fluieraşii nu zic o învârtită jiană în cinstea gazdei, pe a cărei melodie bărbaţii din alai iau fetele la joc. Abia apoi, la semnalul dat de purtătorii de steaguri prin scuturarea zurgălăilor, Piţărăii se îndreaptă spre următoarea gospodărie”.

Potrivit scriitorului petrilean Ioan Dan Bălan, colindul piţărăilor nu poate fi încadrat în nicio ”grupă” clară de colinde. ”Este un obicei deosebit, aparte, pentru jieţeni, toţi petrilenii, toţi momârlanii din Estul Văii Jiului şi nu numai pentru aceştia ! Chiar cu o anume vinovăţie din partea noastră, notăm că simplitatea, laconismul daco-getic al replicilor, steagurile “construite” pe cruce şi împodobite, reprezintă o replică normală, sănătoasă şi cuminte faţă de fastul şi opulenţa crailor, iar costumaţia tradiţională ne face să credem că există (încă un argument !) chiar de dinaintea perioadei creştine, că obiceiul se ţinea în data de 23 decembrie, cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, în ziua de încheiere a Saturnaliilor, şi că, cele « împrumutate » de la legiunile romane nu au acoperit nici pe departe spiritul, duhul pământului străbun, daco-getic, astăzi şi aici momârlănesc…”, explică scritorul Ioan Dan Bălan.

[slideshow_deploy id=’13837′]