În prima săptămână a lunii ianuarie se încheie șirul sărbătorilor de iarnă. Ea începe cu Sfântul Vasile cel Mare (sau Anul Nou civil), la 1 ianuarie, apoi se încheie cu Botezul Domnului (sau Boboteaza) și Sfântul Ioan Botezătorul, în 6/7 ianuarie.

Începând cu 2 Ianuarie până în 5 Ianuarie este perioada „umblatului preotului cu botezul”, „cu crucea” sau „cu Iordanul”. În zilele premergătoare marelui praznic al Botezului Domnului, preoții merg pe la casele oamenilor pentru a le sfinți, stropind cu apă sfințită și binecuvântând pe toți cei ai casei, lucrurile pe care aceștia le folosesc și curțile lor.

La fiecare casă, toți membrii familiei, îmbrăcați în haine de sărbătoare, așteaptă sosirea preotului. Acesta, trecând pragul casei, fiind așteptat cu ușa larg deschisă, purtând în mana dreaptă crucea de lemn, cântă: „In Iordan, botezându-te tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat”. Cu buchetul de busoic, înmuiat în vasul cu aghiasmă pe care îl poartă cu el, preotul stropește binecuvântând. După capul familiei, la rând, toți cei ai casei se închină sărutând crucea din mâna preotului, care-i „aghezmuiește”, stropindu-i cu buchetul de busuioc pe creștet. Apoi preotul sfințește încăperile casei cu busuiocul înmuiat în apa sfințită.

Acesta este unul din cele mai vechi obiceiuri creștinești și face parte din bogăția de datini și tradiții bisericești ce însoțesc marile sărbători creștine, atunci când se deschid cerurile. Preotul sfătuiește toți credincioșii cât de important este să primim așa cum se cuvinte această sfințire a caselor și, în fond, a noastră personal. Este unul dintre rarele momente când avem toți posibilitatea să primim pe Isus Hristos în casele noastre.

Această sărbătoare presupune mai multe obiceiuri. De pildă, o datină foarte veche spune că, după plecarea preotului, copiii, cu lumânarea aprinsă, trebuie să înconjoare casa, gospodăria şi grajdurile pentru a fi ocrotite împotriva fulgerelor, a morţii năpraznice, precum şi a altor necazuri. Tot această superstiţie spune că lumânarea trebuie păstrată în casă, pentru a fi reaprinsă în caz de pericole şi necazuri mari în cursul anului care urmează.

Aruncarea crucii în apă de Bobotează este un alt obicei străvechi care se păstrează atât în sate, cât și în orașe. După încheierea slujbei din ziua Botezului Domnului, oamenii pornesc în procesiune, împreună cu preotul către o apă curgătoare. Preotul, sau arhiereul, aruncă o cruce în apă, iar tinerii se scufundă pentru recuperarea ei. Se spune că aruncarea și recuperarea crucii din apă la sărbătoarea Botezului Domnului, simbolizează intrarea și ieșirea lui Hristos din apa Iordanului. Iar întrecerea tinerilor în a scoate cât mai repede crucea din apă are ca temei faptul că Hristos a ieșit de „îndată” din apă (pentru că El nu avea păcate, nu avea ce să mărturisească și de aceea nu trebuia să rămână mai mult timp în Iordan).

De asemenea, nu trebuie să uităm nici faptul că, în unele părți ale Moldovei, precum și la frații de peste Prut, urmează Crăciunul pentru creștinii ortodocși de rit vechi, fiind sărbătorit pe data de 7 ianuarie. Calendarul Iulian, sau pe stil vechi, este decalat cu 13 zile față de calendarul Gregorian (oficial, Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924). Crăciunul pe 7 ianuarie este sărbătorit de Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Georgiană, Biserica Ortodoxă Ucraineană şi calendariştii vechi greci care continuă să se folosească de calendarul iulian pentru datele fixe.

Documentare: Creștin Ortodox (RO), Timpul (MD)

[slideshow_deploy id=’30661′]