Dar până să vină ziua aceea s-a pornit un război și feciorul s-a dus să lupte, împreună cu tatăl fetei și cu toți voinicii din sat. Se mai spune că, tot așteptându-l să se întoarcă, fata s-a apucat să țeasă și să coasă o cămașă, crezând că atunci când o va termina băiatul va fi lângă ea.

Dar cum el nu s-a întors, a țesut și-a cusut altă cămașă, apoi încă una, și încă una… Și într-o zi a venit veste că războiul s-a terminat, dar era rost de bucurie, pentru că feciorul pe care-l iubea murise pe câmpul de bătălie. Fata s-a rugat atunci lui Zamolxis, cu lacrimi fierbinți s-a rugat, să o transforme într-o plantă, să stea și ea în pământul în care fusese îngropat iubitul ei. Și Zamolxis a transformat-o în ceapă, iar fiecare dintre foile (cămășile) cepei se spune că este una dintre cămășile țesute și cusute de ea. Iar de fiecare dată când ne dau lacrimile tăind o ceapă, cu noi plânge fata de dac, neostoită încă de dorul iubitului ei…

Și fiind atât de dulce (și amară) povestea, și rețeta e pe măsură: Dulceata de ceapa

Ai trebuință de: 1 kg de ceapa albă, 200 g zahar tos, 100 g unt, 300 g vin roșu, 50 g otet.
Se pune la foc mic untul cu zaharul, se lasa sa se caramelizeze un pic, se adauga ceapa taiata pestisori si se prajeste mestecand incet timp de 10 min, apoi se adauga vinul, otetul, un varf de sare si un pic de apa. Se fierbe la foc foarte mic timp de 2 ore si se pune in borcane.
Dulceata de ceapa se poate servi si la branzeturi cu gust hotarat, la rasol, ficat sau carne roșie.

antenasatelor.ro