Politica de coeziune nu trebuie să devină o simplă politică de asistare a regiunilor mai puțin dezvoltate, aceasta însemnând că Uniunea Europeană renunță la principiul solidarității, susține deputatul european Iuliu Winkler (UDMR, PPE).

”Cea mai importantă dezbatere din   Parlamentul European care se va desfășura în următoarele luni și care va avea un impact semnificativ asupra tuturor statelor membre este cea cu privire la bugetul UE după anul 2020. Cel mai important capitol bugetar pentru statele din Europa Centrală și de Est, implicit și pentru România, este cel al Politicii de coeziune. Viitorul acestei politici este amenințat de scăderea generală a bugetului UE ca urmare a Brexit-ului, dar și de noile nevoi de finanțare pentru Politică comună de apărare și pentru Paza europeană de frontieră și de coastă în contextul migrației”, a afirmat, miercuri europarlamentarul UDMR.

Potrivit acestuia, parlamentarii europeni așteaptă cu interes propunerea Comisiei Europene (CE) referitoare la viitorul bugetului UE post 2020, care ar urma să fie transmisă legislativului european la începutul lunii mai. ”Avem deja anumite informații din partea CE, care prezintă trei scenarii referitoare la viitoarea Politica de coeziune. Primul se referă la menținerea suportului financiar la nivelul actual, al doilea prevede reducerea cu 95 de miliarde de euro a finanțării politicilor de coeziune prin anularea tuturor finanțărilor regionale pentru statele membre mai dezvoltate, iar al treilea este reducerea cu circa 125 de miliarde de euro a finanțării politicilor de coeziune prin anularea tuturor instrumentelor financiare existente în prezent pentru statele dezvoltate și cele în tranziție, păstrându-se doar Politica de dezvoltare regională pentru statele membre cele mai puțin dezvoltate”, a arătat Iuliu Winkler.

În opinia sa, scenariile doi și trei sunt complet inacceptabile pentru că ele nu ar face decât să anuleze însăși sensul Politicii de coeziune, care este cu adevărat liantul UE.  ”Regiunile europene au nevoi diferite. Unele sunt mai dezvoltate din punct de vedere al infrastructurii, altele sunt caracterizate de alte avantaje. Să transformi Politica de coeziune într-o simplă politică de asistare a regiunilor mai puțin dezvoltate, înseamnă să renunți la caracterul european al Politicii de coeziune și să renunți la  solidaritatea între regiunile și statele membre ale UE. Mai mult decât orice, UE 27 are nevoie de reclădirea solidarității dintre est și vest, nord și sud și nu de adâncirea diviziunilor care astăzi caracterizează UE”, a precizat deputatul europe

Eurodeputatul UDMR a subliniat faptul că interesul României este acela de a asigura pentru propriile regiuni finanțări consistente și după 2020. ”Putem urmări acest interes doar dacă accelerăm decisiv realizarea proiectelor finanțate  prin Politica de coeziune în anul 2018. Suntem, din nou, codașii Europei în acest domeniu, iar 2018 trebuie să fie anul plasării noastre în plutonul de mijloc, oferind astfel argumente concrete reprezentanților României în Parlamentul European care acționează pentru păstrarea finanțărilor de care să beneficiem și după anul 2020”, a adăugat Iuliu Winkler.