Luna trecută, Camera Depu­ta­ţilor, în calitate de for decizional, a aprobat ordonanţa de urgenţă a Guvernului, de anul trecut, prin care introducerea caselor de marcat electronice intră în vigoare de la 1 iunie, pentru companiile mari şi mijlocii şi 1 august pentru firmele mici. La câteva săptămâni distanţă, Ministerul Finanţelor a amânat aplicarea, printr-un proiect de lege aprobat ulterior de Executiv.

Deputaţii au eliminat din textul iniţial obligativitatea potrivit căreia era nevoie de un reprezentant al ANAF la operaţiunile efectuate în legătură cu aparatele de marcat electronice fiscale, din lipsă de resursă umană. Autorizarea acestor case de marcat de către o Comisie din ANAF a început de la 1 aprilie, potrivit datelor din documentul aprobat.

„Mă aşteptam şi mă întristează să văd că termenul de implementare al AMEF a fost din nou amânat. Acesta este un instrument modern de administrare fiscală, dar va ajuta şi contribuabilii corecţi pentru că va face mult mai dificilă neconformarea şi deci apare concurenţă neloială. Sper ca ANAF să îşi poată pune la punct sistemele informatice fără de care noile case de marcat sunt inutile“, a declarat Gabriel Biriş, avocat specializat pe Fiscalitate.

Dragoş Doroş, fost şef al Fiscului în guvernarea condusă de Dacian Cioloş, a declarat că, în 2016, instituţia pregătea caietul de sarcini pentru achiziţia softului necesar prin care Fiscul să poată monitoriza, stoca şi folosi toate tranzacţiile agenţilor economici. „E vorba de peste 10 milioane de tranzacţii pe zi“, a spus acesta.

Obligaţia introducerii caselor de marcat cu jurnal electronic va reveni astfel tuturor operatorilor economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/ debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie.

Sunt şi câteva excepţii, respectiv nu vor fi obligaţi să îşi achiziţioneze o casă de marcat electronică micii fermieri care vând ocazional, din producţia proprie, distribuitorii specializaţi de vânzare de ziare şi reviste, regiile autonome şi companiile de transport public pe bază de bilete (inclusiv metroul şi calea ferată), teatrele şi sălile de spectacol, intermedierile financiare (cu excepţia activităţilor de schimb valutar ale instituţiilor bancare), activităţile economice ale bisericilor, agenţiile de turism, operatorii de electricitate şi gaze, apă canal, telefonie, cablu, internet, chiar şi firmele de jocuri de noroc.