De mult timp, discursul politic nu mai fascinează și nu mai inspiră pe nimeni. Nici în România, nici în Europa și aproape nicăieri în lume. Cu toate că în manualele de marketing politic, talentul oratoric și mesajul unui discurs politic autentic este magnetul care atrage votul oamenilor și care dă măsura credibilității și valorii unui adevărat om politic.

Ca fiecare român care își păstrează încrederea în poate cea mai importantă construcție politică a ultimului secol – Uniunea Europeană – mă așteptam ca momentul care a consemnat oficial debutul Președinției României la Consiliul Uniunii Europene să fie unul în care cei mai importanți oameni politici ai noștri să fie purtători de cuvânt ai unei țări care are cu ce se așeza la masa Europei civilizate. Din păcate, nici discursul Președintelui Iohannis, nici cel al Premierului Dăncilă, nici cel al Președintelui Senatului sau al vicepreședintelui Camerei Deputaților nu s-au ridicat la înălțimea momentului istoric din acest debut de an 2019. Deși considerate în limitele normale ale momentului, discursurile celor mai importanți politicieni ai României au fost destul de anoste, presărate cu accente de clasice orgolii și ”săgeți” suprapuse peste plecăciuni și promisiuni cu pronunțat iz electoral, cu care deja ne-am obișnuit. Ce-i drept, nici președintele Comisiei Europene sau președintele Parlamentului European n-au excelat în alocuțiunile lor de la Ateneul Român.

 Importanța unui eveniment politic de o asemenea anvergură, pentru România și Europa deopotrivă, a fost din fericire, reliefată într-un magistral discurs în limba română al președintelui Consiliului European, polonezul Donalt Tusk, care a vorbit despre România, despre valorile ei, despre rolul ei În Europa și despre responsabilitățile pe care le va avea ca lider politic al Consiliului Europei pentru prima jumătate a acestui an, raportându-se la câteva dintre cele mai prețioase valori ale țării noastre. De la Nicolae Iorga sau Nicolae Titulescu, ori poate (mai recent) de la Regele Mihai sau Crin Antonescu nu am mai auzit un discurs politic capabil să genereze atât de multă emoție și fascinație, cum a reușit să o facă Donalt Tusk, vorbind despre România europeană. Pentru că argumentele aduse de acesta în pledoaria pentru România europeană au adus în atenție de la un reper economic definitoriu pentru țara noastră (prima mașină condusă în familia Tusk – o Dacia 1300), până la repere ale intelectualității și culturii românești precum George Enescu, Nichita Stănescu, Mircea Eliade, Tristan Tzara, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Andrei Pleșu (care au fascinat întreaga Europă), ori până la exemplul unor sportivi de excepție precum Nadia Comăneci, Simona Halep sau Helmuth Duckadam (care inspiră întregul mapamond).

Măgulitor pentru România, dar în același timp ”avertisment sever”, discursul președintelui Consiliului European demonstrează că, la nivelul Uniunii Europene, oamenii politici de înaltă clasă continuă să atragă atenția oamenilor, vorbindu-le cu eleganță, pricepere și înaltă cultură despre adevăratele valori în care vrem și în care trebuie să credem, fie că suntem simpli alegători sau înalți demnitari. Sper doar ca Europa (poate chiar și România !) să găsească și după mai 2019, oameni politici de calibrul demonstrat la București de Donald Tusk.

Discursul peședintelui Consiliului European, Donald Tusk la ceremonia de la București privind preluarea de către România a Președinției rotative a Consiliului European

Sunt foarte mândru și fericit că voi conduce, împreună cu dumneavoastră, afacerile noastre europene comune în acest semestru al primei președinții române a Consiliului Uniunii Europene. Sunt convins că, în aceste șase luni, veți interpreta cu energie și înțelepciune o adevărată ”Rapsodie română”. Sunt sigur că președinția dumneavoastră va fi la fel de energică, de românească și de europeană ca muzica lui George Enescu. Și nu o spun doar pentru că ne aflăm la Ateneul Român. O spun pentru că știu cât de rezistentă și de creativă este națiunea română. Cred că, sub bagheta dumneavoastră, orchestra va găsi sunetul potrivit și că veți face tot ce vă stă în putință pentru a lucra ca o echipă pentru apărarea intereselor Europei.

Veți fi gazdele Europei și sunt convins că veți acționa în spiritul proverbului: Omul sfințește locul. Am încredere, de asemenea, că veți acorda importanța necesară respectării regulilor. În această lume în transformare rapidă, în care viitorul ne va surprinde zi de zi, respectarea regulilor și atașamentul față de principii vor juca un rol esențial. După cum spunea Nichita Stănescu într-o frumoasă poezie:

”Se apropie viitorul, se aude, se vede
Gândurile pe care le trimit spre el
se-ntorc mai repede ca altădată.
Și-mi trec scântei șuierând în viteză
prin suflet, vestindu-l întruna.”

În mare măsură, depinde acum de România dacă și în ce fel Europa va depăși provocările viitorului. Depinde numai de dumneavoastră dacă politica românească va fi pentru Europa un exemplu bun sau un avertisment sever.

La reuniunea informală de la Sibiu a Consiliului European va fi în joc concepția noastră comună în privința viitorului Europei. Celor care, își imaginează că în Uniunea Europeană, e un semn de putere să acționezi în afara regulilor convenite și să găsești scurtături , le spun că se înșală. Este un semn de slăbiciune. Celor care fac eforturi pentru a apăra valorile europene, libertatea și drepturile noastre, le spun: continuați lupta! Nu uitați că provocări vor exista întotdeauna și că uneori, după cum spunea Mircea Eliade: Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric. Și amintiți-vă și de aceste vorbe ale lui Andrei Pleșu: Toate obstacolele ne par ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi sau ferestre.

România are puterea de a fascina și de a încânta. În familia mea, prima mașină a fost Dacia 1300, a socrului meu. Întâmplarea face că, astăzi, socrul fiului meu conduce și el o Dacie Duster. Totuși, mai mult decât mașinile românești mă fascinează intelectualii și sportivii români. Mircea Eliade, pe care l-am citat mai devreme, Emil Cioran, dadaistul Tristan Tzara, Eugen Ionescu sunt toți eroi ai imaginației mele. La fel ca sportivii de seama Nadiei Comăneci și a Simonei Halep, care încântă publicul din întreaga lume. Dar episodul care mi s-a întipărit cel mai bine în memorie a fost finala Cupei campionilor europeni la fotbal de la Sevilla, din o mie nouă sute optzeci și șase (1986), când Steaua București a învins Barcelona.

Și aș vrea să fac un apel la toți românii, să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și constituția. Să le apere cu aceeași hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat acele patru penalty-uri la rând. Atunci, și mie mi s-a părut imposibil! Dar el a reușit. Și voi veți reuși. Pe această cale, vă asigur de tot sprijinul meu.

Foto: AGERPRES 

Vedeți varianta video a discursului lui Donald Tusk de la București, accesând linkul de mai jos: