Cea mai premiată dintre piesele de teatru care-i aparțin maestrului Valeriu Butulescu, ”Insula Femeilor” a avut parte, în aceste zile, de o nouă premieră, a zecea în palmaresul scenic. La fel ca și la toate celelalte 9, la premiera producției artistice a regizorului Ștefan Iordache, pusă în scenă în cocheta sală a Cercului Militar Național din Capitală, autorul a fost, evident în sală. Asta cu toate că, după cum chiar domnia sa recunoaște, autorul dramatic, deşi e un element esenţial al fenomenului teatral, nu totdeauna este binevenit la un spectacol montat după o piesă a sa.
Char și așa, Butulescu apreciază, cu umorul său fin, că totuşi, obiceiul pământului şi Legea dreptului de autor fac ca autorul unei piese de teatru, dacă întâmplător mai trăieşte, să fie invitat la premieră. Cu toate că, uneori, dacă autorul nu poate veni, organizatorii răsuflă uşuraţi. ”Prezenţa autorului în sală tensionează în primul rând actorii. Sătui de mofturile regiei, ei se tem acum de aşa-zisele mofturi de autor, se tem că nu pot însufleţi personajele, la nivelul aşteptat de acesta. Apoi se ştie că autorul îşi cunoaşte bine textul, sesizând uşor orice replică derapată, orice scamă, orice adaos. Nici regizorul nu e în apele lui, ştiind că autorul e pe-aproape. Inovaţiile sale scenice, omisiunile sau adăugirile clandestine de text nu totdeauna plac autorului”, explică scriitorul Valeriu Butulescu.
Desigur, acesta nu ascunde faptul că prezenţa în sală, la premieră, e grea şi pentru autor. ”Aparent, el are o bună ocazie de a-şi etala orgoliul gonflat la maxim, fiind în centrul atenţiei. Dar şi el e supus unei puternice presiuni psihice. De obicei stă în primul rând şi simte în ceafă privirile curioase ale publicului. Soarta sa e în acea seară în mâna actorilor. Dacă o piesă are succes la public, meritul e totdeauna al său. Dacă e un fiasco, e numai vina realizatorilor. Din fericire, aceste considerente generale nu s-au confirmat la premiera bucureşteană a comediei „Insula femeilor”, mai spune Butulescu.
Din contră, Butulescu a fost prezent la această nouă premieră a celebrei sale piese de teatru nu doar pentru a răspunde invitației lansate de regizorul Ștefan Iordache, ci şi din dorinţa de a vedea efectele unui experiment convenit cu regia. Pentru că, pentru această punere în scenă a ”Insulei femeilor” s-au operat incizii adânci în textul original, mergând până la suprimarea personajelor masculine. ”Am vrut să văd dacă Insula femeilor, devenită acum una eminamente feminină, nu a fost emasculată şi din punct de vedere artistic. Spectacolul a fost reuşit. Reacţiile spectatorilor confirmă această aserţiune. Sala a fremătat tot timpul. Acţiunea a fost dusă la un dinamism extrem. Prin eliminarea bărbaţilor, cele patru actriţe au fost nevoite să ducă tot greul evenimentelor”, constată Valeriu Butulescu.
Acesta nu uită să transmită un gând de mulțumire celor patru doamne, Adriana Klein, Andreea Prodea, Laura Ioniţă şi Mihaela Iordache care au dus greul spectacolului, dar care s-au descurcat admirabil. ”Tuşele unor replici, îngroşate excesiv pe alocuri, cu nedisimulate tente scatologice şi erotismul în creştere au antrenat sala. În cheia bulevardieră în care a fost conceput, spectacolul a fost de nota zece! În final, actriţele au primit braţe întregi de flori, mai multe decât se dau la unele teatre în întreaga stagiune”, mai spune Butulescu.
De altfe, în bunul obicei al premierelor cu autorul în sală, la sfârşit, la invitaţia regizorului, dramaturgul a fost invitat să urce pe scenă și să spună câteva cuvinte în fața publicului. ”Sarcină grea pentru un autor, aflat într-un evident conflict de interese. Dar un regizor trebuie totdeauna ascultat. În teatru, aşa cum sugerează chiar denumirea, regizorul este un fel de rege. Iar pentru profesorul Ştefan Iordache aveam un sentiment aparte. În urmă cu şapte ani, montase un spectacol cu piesa mea „Pacea cu zmeii”, cu care teatrul Andantino a luat atunci un important premiu naţional. Aşa că am urcat pe scenă şi am vorbit frumos. Scurt şi fără entuziasm (veneam de la dentist). De fapt am spus exact ce gândeam. Spectacolul a fost reuşit. S-a înălţat la nivelul cerinţelor. Am felicitat trupa şi le-am urat succes în continuare”, a explicat Butulescu.
În fine, ca o concluzie proprie, lui Butulescu acest experiment i-a întărit convingerea că „Insula femeilor” este o piesă bună. Că, iată, chiar după operarea unor modificări majore, textul poate să ridice o sală în picioare. ”Mi-am adus aminte de Venus din Milo, care e mult mai seducătoare fără mâinile cu care sculptorul a dotat-o iniţial. Premiera aceasta mi-a întărit convingerea că un fragment poate fi mai sugestiv decât întregul. Şi m-a bucurat nespus, pentru că de o viaţă mă specializez în literatura fragmentară. Cu o distribuţie sută la sută feminină, spectacolul a arătat că lumea merge înainte foarte bine şi fără bărbaţi. Felicitări trupei! Andantino, andantino! Ma molto vivace!”, a mai declarat Valeriu Butulescu, autorul piesei ”Insula Femeilor” care, atunci când nu e plecat în țară sau în lume la o nouă premieră a creațiilor sale, ne face cinstea de a fi, alături de noi tți, pe frumoasa scenă a vieții de Valea Jiului.
