S-au împlinit 2000 de ani de la cea mai mare crimă a umanităţii când i s-a luat viaţa Mântuitorului nostru, Isus Hristos, prin uciderea sa, nu cu pietre ci prin răstignire.De atunci, creştinii ortodocşi măşluiesc neîncetat, zi şi noapte, ţinând flacăra prinsă a speranţei pentru a ocroti şi apăra viaţa – această creaţie divină şi valorile ei.
Dreptul la viaţă este cel mai mare drept al umanităţii pe care avem datoria să-l apărăm cu orice preţ , în această lume, în care demonii crimei stau la pândă în lupta lor cu îngerii nostri ce ne însoţesc aici pe pământ, de la naştere până la moarte. Viaţa este cel mai mare dar dat de Dumnezeu. Ea îşi are izvorul din comunicarea dintre un bărbat şi o femeie, care alcătuiesc o familie, aşa cum îi place lui Dumnezeu şi nu cum alţii vor să distrugă astăzi ceea ce a zidit Creatorul de la începutul lumii. Doar această comuniune poate da viaţă, iar rodul iubirii ei este cinstit şi slăvit prin naşterea pruncilor, aceşti îngeri pământeni, care asemenea lui Isus Hristos nu pot fi niciodată judecaţi, fiind socotiţi fără de păcat.
Cultura unui popor reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale ale acestuia, grija faţă de copii şi tineret, grija faţă de vârstnici şi de bolnavi. Să nu lăsăm nici o clipă să se distrugă tradiţia acestui popor , cea mai mare merinde a sufletului românesc. Tradiţia înseamnă existenţa familiei tradiţionale – înseamană însăşi viaţa şi ea nu trebuie pusă niciodată în pericol, în numele unor nelegiuiri care nu au nici o legătură cu credinţa noastră creştină.
Să nu lăsăm să se ucidă copiii prin avorturi, prin părăsirea lor de către familii, prin agresiuni dintre cele mai abominabile, prin nepăsare, prin accidente de maşină, prin alte forme de conduită ce aduc atingerea directă asupra dreptului lor la viaţă. Cei mai mari criminali ai umanităţii sunt ucigaşii de copii.
Să nu lăsăm niciodată să fie ucise mamele, singurele fiinţe omeneşti înzestrate cu harul zămislirii pruncilor. O mamă nu este numai un om. Ea este şi un înger. A fost de ajuns că a fost ucisă Sfânta Fecioiară Maria, mama cea neprihănită.
Să nu lăsăm niciodată să fie ucişi vârstnicii, acest muzeu viu, în care viaţa este un exponat din care se hrănesc în fiecare zi, cu atâta înţelepciune nepoţii lor –purtători de viaţă.
Să nu lăsăm niciodată să fie ucişi bolnavii. Să le oferim şi unora şi altora protecţie – prin ocrotire familială, prin combaterea bolilor, prin descoperiri ştiinţifice ce le pot adduce alinare şi prelungirea vieţii
A trăi înseamnă a iubi. A iubi semenul ca pe tine însuţi ! Aceasta este porunca data de Isus Hristos, pe care trebuie să o împlinim în fiecare zi.
Dorel Neamţu
