Toată lumea te aplauda, toţi se uită la tine iar tu te apleci de pe podium ca să ţi se pună medalia de gât. Ce viaţă minunată s-au gândit mulţi din public în acel moment… Dar hai să dăm timpul mai înapoi, înainte să fii ajuns la victorie.

Puţini ştiu ce se ascunde în spatele unei victorii. Nimeni nu a zis că e simplu să ajungi pe podium. Începi totul de jos, de foarte jos. Mingea nu va lovi masa nicioadată din prima, poarta nu se va muta după lovitura ta, cronomentrul nu va indica din prima un record.

Şi nici din a doua încercare, nici din a treia. Nu ne naştem învăţaţi, poate doar talentaţi. Şi nu e acelaşi lucru. Până la urmă orice sportiv poate confirma că sportul e o parte talent si cealaltă parte muncă (cea mai mare).

Şi această muncă…e grea! De multe ori vei ajunge de la antrenamente şi vei adormi instant. Nu contează dacă esti în pat, în autobuz sau în clasă. Vei dormi, te asigur. Indiferent de loc sau de sportul pe care îl practici, singura condiţie e să fii dat totul.

Oboseala pe care o capeţi… ca să îţi revii ai nevoie de mult timp, dar nu ai suficient între un antrenament şi următorul. Apoi mai este şi minunata febră musculară de îţi va venii să crezi că e o binecuvântare că mai poţi merge.

Te vor chema prietenii pe afară, tu vei fi ori la antrenament ori prea obosit, din cauza antrenamentului, ca să ieşi cu ei. Probabil o perioada te vei şimti mergând ca pe o funie la înălţime încercând să împaci şi sportul şi şcoala. Nu vei reuşi mereu.

Apoi urmează competiţiile. Speră la ce e mai bine, dar pregătește-te pentru ce este mai rău. Cu alte cuvinte, speră că vei intra pe teren, că vei da golul câștigător, că vei câștiga. Dar, așteaptă-te să ratezi mingea, să nu ți se dea pasă, să fii depășit de copii mai mici ca tine.

O să urmeze apoi victoriile. Nu de odată ci treptat. Azi o secundă, mâine încă una. Azi 3 puncte, săptămâna viitoare un set. Azi o bară, peste ceva vreme un gol.

Așteptările din partea ta vor fi din ce în ce mai mari. Nu vei mai auzi: “Lasă că ești la început!” ci “Am pretenții de la tine!”. Și evident chiar dacă victoriile sunt multe… eșecurile vor fi de n ori mai multe. Puterea unui sportiv constă în a se ridica după fiecare eșec. Poți fi “steaua” echipei, poți să ai zeci de recorduri la antrenamente, dar dacă ratezi în ziua competiției ești nimeni în cel mai bun caz. În cel mai rău ești cel care a tras echipa în jos.

Nu e nimic mai rău pentru un sportiv decât să strige antrenorul la el în timpul meciului că “Asta e, nu poți ” sau să vadă cum galeria își pierde interesul. Da, ca sportiv vei trăi și astfel de momente. Nu e o viață plină de lapte și miere. Sincer, nu are mai deloc.

Dar da! Se merită să fii sportiv pentru momentul când treci primul linia de finish, când respingi un atac nemaipomenit, când bați recorduri sau când urci pe podium. Dar pentru astfel de momente plata începe cu mult timp inainte. Eu zic totuși că merită!

Adaptare după: Luiza Maria Potecă

Foto Arhivă