Dacă drumurile verii te duc pe litoral, fie pe românesc, fie pe cel bulgăresc, o vizită scurtă la Capul Kaliakra merită tot efortul. Aflat la vreo 70 de kilometri spre sud de Mangalia și la nici 30 de kilometri nord de Balcic, această limbă de pământ, lungă de aproape 2 kilometri, pătrunde semeață în Marea Neagră.
Locul este unul de o frumusețe aparte. De o parte e marea albastră. Albastră cum numai în Grecia sau Croația o mai poți vedea. Albastră, presărată ici colo cu mici ambarcațiuni albe, cu pânze. De cealaltă parte se ridică stânci roșii în care se sparg alte valui ale mării, ce are aici nuanțe de la verde închis spre negru. Două fețe ale aceleași mări. Amândouă la fel de frumoase.
Deși locurile au un farmec aparte, zona este una liniștită, nu foarte vizitată de turiști. Aici, atunci când te saturi de admirat imensitatea mării, îți poți petrece timpul vizitând ruinele străvechii cetăți Kaliakra, ineditul muzeu adăpostit într-o grotă minisculă dar spectaculoasă, micuța capelă unde te poți reculege solitar, așa cum poți și savura o cafea, o limonadă sau o bere în frumoasa tavernă de pe maginea prăpastiei admirând de la înălțime, marea.Tot aerul vechii cetăți este de altfel foarte romantic, iar pe micuța terasă plină cu flori, cu mese mici acoperite cu fețe de masă în pătrățele, cu scaune din lemn, frumos vopsite și cu muzica în surdină, te simți la fel ca în frumoasele sate pescărești din Italia, Grecia sau Croația.
Dincolo de frumusețea deosebită a locurilor, nu uităm că mica limbă de pământ are și un trecut aparte, plin de istorie și înconjurat de povești și legende. Nu se știe când au sosit aici primii locuitori, dar cert e că prin secolul IV î.Hr, peninsula era locuită de un trib tracic tirizis, de aici venind denumirea de Tirizis dată fâșiei de pământ și fortificației pe care au ridicat-o. Poziția cetății, așezată strategic era una de apărare și adăpost dar pentru că existau numeroase grote săpate de ape în pereții stâncilor, accesibile numai de pe mare, acestea au fost legate de locuitorii săi direct cu fortăreața facilitand accesul la navele de încărcare și descărcare. Deși pe acestă limbă de pământ situată la înălțime și înconjurată aproape toată de ape te simți invincibil, istoria ne-a demonstrat de atâtea ori că nu există loc sau fortăreață care să nu poată fi cucerite. Și pe aici s-au perindat multe neamuri, inclusiv al nostru, prin mai multe perioade de timp.Popoarele care au stăpânit vremelnic cetatea au numit-o în multe feluri. Pentru traci era Tirisis, pentru romani a fost Acra, pentru bizantini Acres Castellum, pentru turci Celigra Burum, pentru greci Kali Akra (adăpost bun) pentru cei de acum, Capul Kaliakra sau Capul Frumos.
Dincolo de frumusețea locului și dincolo de istoria năvalnică pe care acesta a cunoscut-o, legendele i-au împrumutat aerul de mister pe care orice fortăreață care se respectă, este musai să îl aibă. Prima dintre acestea ne spune că Lisimah, unul din cei trei succesori ai lui Alexandru Macedon, sustrăgând tezaurul, vrea să se adăpostească cu acesta în Capul Kaliakra. Vremurile nu îi sunt favorabile și o furtună puternică îl lasă pe Lisimah fără flotă și fără tezaur. O altă frumoasă legendă ne spune că patruzeci de fecioare bulgare s-au aruncat aici, de pe stânci în mare pentru a nu deveni prizionere ale otomanilor. Kaliakra ar fi fost numele uneia dintre ele, iar sacrificiul lor este elogiat în obeliscul de la intrarea în cetate numit ”Poarta celor patruzeci de fecioare”. În fine, ultima dintre legende ne spune că Sf. Nicolae, protectorul marinarilor, fugind din calea turcilor se ascunsese prin aceste locuri, iar Dumezeu, ca să îl ajute, i-a prelungit țărmul în calea sa, formând frumosul cap peninsular. Legenda merge mai departe pentru că mica capelă din stâncă poartă și acum numele sfântului.
Frumusețea și unicitatea locului a dus la declararea acestuia în anul1941, drept zonă protejată. Și dacă cândva, Grigore Antipa studia focile de Marea Neagră adăpostite între țărmurile stâncoase ale Capului Kaliakra, astăzi mai poți admira aici o sumedenie de pescăruși și păsări unice care și-au făcut cuib între stâncile prăpăstioase, iar în zilele senine, în depărtare, poți zări jocul superb al delfinilor. Toate acestea fac din Capul Kaliakra un loc care surprinde plăcut cu peisaje mirifice, de poveste, un loc care nu trebuie trecut cu vederea în drumul către plajele însorite ale Mării Negre.
Fotografii de Sergiu VINȚAN
