Un Editorial de Valeriu Butulescu
În anii secetoşi, incendiile vegetaţiei fac ravagii în numeroase locuri din lume. Lucrul acesta se întâmplă mai ales în zonele calde. Anul trecut, în Grecia s-a consumat o adevărată tragedie naţională, în focurile care au izbucnit murind vreo sută de oameni.
Care este cauza acestor focuri? Unele au la bază cauze naturale (încălzire globală, descărcări electrice). Cele mai multe sunt produse de prostia şi neglijenţa omului. Dar există şi focuri produse de mâini criminale. E o modalitate de a “elibera” anumite terenuri de sarcinile lor ecologice şi de a le reda unor activităţi cu adevărat profitabile, precum agricultura sau construcţiile. Iar Brazilia este suspectată de comunitatea mondială tocmai de asemenea practice criminale.
Sigur, problema e delicată. Se ştie că pădurea amazoniană produce 20% din oxigenul atmosferei şi are un rol critic în menținerea stabilității climatice globale. Dar populaţia Braziliei a trecut de 210 milioane. Ţara are nevoie de producţie agricolă, de construcţii, de locuri de muncă.
Nu le putem cere imperativ brazilienilor să-şi păstreze intacte pădurile, ca să avem noi, toată planeta, aer curat! Şi asta în condiţiile în care statele europene şi-au distrus cândva pădurile, tot din considerente economice
Preşedintele Brazilian Bolsano este acuzat că vrea să facă o autostradă prin pădurea amazoniană, defrişând pentru aceasta o suprafaţă egală cu a Germaniei. Au sărit ca arşi, nu numai ecologiştii lumii libere, dar şi şefi de stat, precum Merkel sau Macron!
Şefi pe care Bolsano i-a pus la punct, scurt! Le-a spus că ţara sa are problemele ei economice. Şi le-a recomandat să-şi reîmpădurească ţările lor, nu să se burzuluiască la Brazilia!
Se pare că Bolsano ştie ceva istorie. Cândva , exceptând zonele mediteraniene, Europa era o uriaşă pădure! Pe cuceritorii romani, în zonele locuite de gali şi germani, cel mai mult îi speriau pădurile! Nu luptătorii localnici! Dacă nu erau interminabilele păduri de la Tautenburg, Varus nu pierdea trei legiuni, în luptă cu triburile germanice.
Păduri enorme erau şi pe teritoriile noastre. Înainte de a fi defrişat pentru agricultură, Bărăganul era pădure. Nu întâmplător, denumirea de Teleorman înseamnă în turcă “pădurea nebună”! Transilvania conţine pădurea în chiar numele ei istoric. Frăţia dintre codru şi român e proverbială.
Aşadar, Europa a avut propriile ei surse de oxigen. Dar şi le-a distrus, sistematic, din considerente economice. Acum trei decenii, cele mai mari, mai frumoase şi sănătoase păduri europene erau în România! Dar au fost şi încă sunt distruse de cererea nesecată de lemn de pe piaţa europeană.
Reîmpădurirea unor zone din Europa este absolute necesară. Nu putem întinde mâna mereu către oxigenul Braziliei. E uşor să prefaci pădurea în lei şi dolari! Dar nici leii, nici dolarii nu sunt respirabili.
Valeriu Butulescu este scriitor, dramaturg și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, cetățean de onoare al municipiului Petroșani.
Foto: Sergiu VINȚAN
