M-am întors din lume-acasă

Un izvor de apă deasă

O icoană-n cornul lunii

S-o sărute și străbunii.

Satul meu, o cingătoare

Ce lucește doar la soare

Și la lună-ntreaga noapte

În iubire și în șoapte.

Satul meu nu-i de vânzare

E sămânță în ogoare

Și cuibar să vin-o dată

Berzele în cioc c-o fată.

Și aici a fost un Moise

Chiar trimis de-acel Zamolxe

Să despice ceru-n două

Ca să ningă, ca să plouă.

Satul meu e o poruncă,

E și deal, este și luncă

E și munte, e și apă

Curcubeu ce se adapă

Din izvoare din adâncuri

Așezate rânduri, rânduri.

Din milenii până-n veacuri,

Este zestrea cea cu leacuri.

Satul meu este războiul

Care țese pacea lumii.

Este salca și măslinul

Nu durere, ce-o dau spinii.

Satul meu, cuptor de pâine

Pentru graiul unor zâne

Este stânca de credință

O biserică-n ființă.

Botezat în apă vie

Aur, smirnă și tămâie

Satul meu, ales, nu moare

Cât va fi pământ și soare !