Deși s-au scurs aproape patru decenii de la teribila catastrofă petrecută în subteranul Minei Livezeni la 29 noiembrie 1980, sentimentele de durere, compasiune și revoltă au încă și astăzi aceeași intensitate, nu doar pentru cei care au trăit această dramă ori pentru cei care au avut de suferit, în mod direct, în urma acesteia, ci și pentru întreaga comunitate a Văii Jiului.

Drama colectivă din ziua de 29 noiembrie 1980 rămâne în amintirea noastră drept una dintre cele mai triste zile din istoria mineritului din Valea Jiului şi din România. În tragicul accident care s-a produs în urmă cu 39 de ani la Mina Livezeni, și-au pierdut viața nu mai puţin de 53 de truditori ai cărbunelui, iar alți aproape 100 au fost răniți. Într-un gest de totală lipsă de respect față de aceștia, reprezentanții regimului comunist au ascuns amploarea tragediei, pentru a nu fi nevoiți să declare, potrivit legii, zi de doliu național în memoria victimelor acestei tragedii, în care alături de mineri, au pierit și numeroși soldați care-și efectuau în mină stagiul militar.

La monumentul ridicat în curtea Minei Livezeni în memoria acestui moment trist din istoria mineritului din Valea Jiului s-au adunat astăzi cei care și-au propus astfel să aducă omagiul lor jertfei minerilor. De la directorul general al Complexului Energetic Hunedoara, Samuel Dioane și noul administrator special Cristian Roșu, până la primarii Tiberiu Iacob Ridzi (primarul municipiului Petroșani) și Gheorghe Ile (primarul municipiului Vulcan), la conducători din minerit, lideri de sindicat, consilieri locali și județeni, parlamentari, reprezentanți ai asociațiilor cadrelor militare și, ca de fiecare dată, membri ai familiilor celor decedați, cu toții și-au plecat fruntea, într-un necesar moment de reculegere, în amintirea eroilor din adâncuri.

”Gestul comemorativ pe care îl facem în fiecare an este unul simbolic, de aducere aminte al acestui trist moment din istoria localităţii noastre, dar şi unul de menţinere trează a mesajului pe care îl transmit celor din sectorul minier de astăzi, de fiecare dată când am ocazia: VIAŢA MINERILOR ESTE MAI PRESUS DE ORICE! Ne rugăm ca Dumnezeu să-i odihnească pe aceşti eroi care şi-au jertfit viaţa pe altarul cărbunelui şi ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple niciodată”, a declarat primarul Tiberiu Iacob Ridzi.

Vizibil impresionat de greutatea acestui moment comemorativ, noul administrator special al CEH, Cristian Roșu avea să declare, în prima sa conferință de presă de după preluarea mandatului, că orice analiză a cifrelor și orice program de redresare a activității CEH trebuie să aibă în vedere, înainte de orice, siguranța oamenilor care muncesc în subteran. ”Nu am încă toate cifrele ca să pot avansa primele măsuri pe care trebuie să le luăm pentru redresarea activității CEH, dar ceea ce voi avea, înainte de toate, în vedere, este ca indiferent de situația companiei, să nu facem rabat de la asigurarea condițiilor de siguranță a celor care muncesc în mină. Pentru că momente precum cel al tragediei pe care o comemorăm astăzi nu trebuie să se mai întâmple în minele din Valea Jiului”, a declarat Cristian Roșu, administratorul special al CEH.

Accidentul de muncă de la Mina Livezeni din data de 29 noiembrie 1980 este unul dintre cele mai grave din istoria mineritului Văii Jiului. După două explozii succesive, produse în subteran, au murit atunci 53 de ortaci şi salvatori minieri, iar alte 77 de persoane au fost grav rănite. Prima explozie s-a produs în seara de 29 septembrie 1980, prinzând în subteran zeci de mineri. La faţa locului au venit imediat reprezentanţii Combinatului Minier Valea Jiului şi ai statului, care au decis ca salvatorii minieri să intre inediat în subteran, deşi pericolul era unul imens. Decizia s-a dovedit a fi una criminală, echipele de salvare fiind prinse de o nouă explozie, care a făcut ca tragicul bilanț al acestui accident să urce la 53 de morți. În urma acestei tragedii familii întregi au rămas fără sprijin, iar zeci de copii au rămas orfani de tată. Cu rănile din suflet încă deschise, o parte dintre aceștia au fost prezenți și la comemorarea de astăzi, pentru a aprinde o lumânare și pentru a rosti o rugăciune în memoria celor pe care i-au pierdut într-o tristă zi de 29 noiembrie din anul 1980.

Dumnezeu să-i odihnească în pace !