De la cruce pân-la mine
Numai lumi și căi divine
Mănăstiri și catedrale
Tot mai des îmi ies în cale
Iar cu ochii mari ai minții
Îmi adun în palme sfinții
Și părinții deopotrivă
Ce mă cheamă, ce mă strigă
Noaptea-n visele uitării
Ce-s adânci ca fundul mării
Unde zac înmormântate
Verzi, corăbii scufundate
De la cruce pân-la mine
Numai miere de albine
Ce prin lume știu s-o poarte
De la naștere la moarte
Când trec pragul dimineții
Văd biserica vieții
Albă, sfântă, iubitoare
Cu obraji-n vânt și soare
Apărând a ei morminte
Cu cruci drepte și cruci sfinte
Și cărarea dintre ele
Tainic drum până la stele
De la cruce pân-la mine
Inviere, rugăciune
Și războaie ce-nving pacea
Și minuni care-nfrâng moartea
Din pădurile eterne
Cad stejari ca niște semne
Câte-un fir ni se aduce
Să ne fie nouă cruce
Și izvorul curge-ntruna
Apa lui e numai una
Care mâine se-nmulțește
Și cu crucea se sfințește
Până-i cruce și credință
Totu-i iederă, sămânță
Să-nfășoare-a lumii haină
Și viața, ca o taină.
Dorel NEAMȚU
