Mărțișorul divin al unui ghiocel

Am găsit, astăzi, toate porțile
inimilor dumneavoastră larg deschise
și am lăsat, cu drag, câte un ghiocel pentru fiecare,
pe pragul acela înalt, care până astăzi,
parcă ne despărțea de sentimente.

Ghiocelul este primul dar oferit
de natură, naturii umane, prin înmânarea
sentimentelor noastre tuturor femeilor,
singurele care poartă în ochi
frumusețea nevăzută a primăverii.

Dacă Ghiocelul ar da astăzi,
un EDICT universal, prin care bărbații
ar fi obligați să renunțe la războaiele duse
de dragul femeilor și să se prefacă din nou în copii,
atunci ei ar învăța, iarăși, despre sufletul copilului
care este cel mai cinstit și cel mai curat.
El nu se cucerește de către oricine, dar se dăruie întreg.

Și astfel vom deveni ceea ce am fost,
un mănunchi de sentimente de forma inimilor,
care au lăsat toate porțile larg deschise,
pentru toată lumea minoritară a bărbaților.
A fost pentru prima oară
când am văzut toate inimile acasă,
cu porțile larg deschise ca pentru
intrare liberă într-un muzeu divin.

8 Martie – MAMA

Am iubit pe-această lume
Cele mai gingașe nume
Cel de MAMĂ – Împărăția
Și-al tău nume sfânt – MARIA.

Și pe toate celelalte
Tot atât de dragi și-nalte,
Fiecare e odorul
MAMEI, care-i duce dorul.

Mă-nchin seara, dimineața
Celei ce-aprinde viața
Și-ntreține focul veșnic
Ca o lumânare-n sfeșnic.

Ea clădește-a lumii soartă
Și-a ei jertfă-n cer o poartă,
Pieptul ei e hrana lumii
Soare cald, lumina lunii.

Ea e cerul, ea e gândul
Înger ce ține pământul
Și-nvață pruncul să plângă,
Lumânarea să n-o stingă !

Din câte-au fost și vor mai fi sub soare
Doar MAMA, doar ea-i NEMURITOARE !