De ne-ar vedea, azi, părinții noștri tăcuți,
Întru pomenirea lor, că suntem născuți,
Iar s-ar pregăti de o nuntă, una în cer,
Și ne-ar mai naște odat – plângând și-apoi pier
Ar pune pe creștet pirostrii de stele
Și-n piepturi ar purta gingașe inele
Iar preot le va fi, chiar învierea
Nași de cununie, un reper și-un dor
Și ne-ar lăsa tot zestre, iubirea de părinți
Și iarăși ne vor pune tot numele de sfinți
Și-ntruna se tot roagă, în ceruri, pe ascuns
Și-n nemurirea lor, se-ntorc în nepătruns.
