Abia aștept să vină seara
Să văd cum lămpile se sting
Și din iubirea mea ca para
În părul tău iar să m-aprind
Să ard ca focul peste dealuri
Să-ți luminezi visul cel sfânt
Și dintre-atâtea idealuri
Să mă aleg măcar cu-n cânt
Și când în somn tu ridici mâna
Am să mă fac că înțeleg
Ferice semn că vom fi una
Dar n-am putere să-l dezleg.
Și după ce se lasă zorii
Peste cuprinsul tău divin
M-arunci în marginea uitării
Dar n-am să plec, n-am să mai vin
M-am logodit cu-a ta uitare
Și m-am desprins de cerul tău
Cândva a fost o sărutare
Și-am să-ti sărut fruntea mereu.
