Azi se deschid iar porțile iubirii
Veniți șirag la monumentul ei
S-au curățat cărările amintirii
De flori uscate, uscate flori de tei
S-a înființat muzeul fără nume
Și e deschis din zori și până-n zori
În el încape azi o-ntreagă lume
Născută din scântei și din fiori
Să nu uitați de prima-mbrățișare
Să puneți steag cu care fluturați
Pe ochii-nchisi ce seamăn-a uitare
Că-s primii martori, primii vinovați
Să v-așezați de braț în primul rând
În fața lunii că la o mireasă
Să nu uitați să o priviți zâmbind
Căci luna v-a fost vouă prima casă.
Să ne-ntâlnim la porțile iubirii
De fiecare dată când e AZI
S-aveți drept scut iubirea nemuririi
Cu lacrimi reci, ce încă tot mai ard
S-aveți la voi scrisorile nescrise
Și timbrul prins pe plic neapărat
Să le trimitem azi pe-adresa unor vise
Pe PRUTUL nostru roșu-nsângerat
Și-acum când el izvoare din durere
Din lacrimi, suferinți și amintiri
Vârtejul lui de-acuma vă va cere
Să-nălțați un cântec primelor iubiri
Să ridicați TROIȚĂ de minuni
Cu chipul SFÂNT al fostelor iubiri
S-aduceți foc și flori pentru cununi
Să fiți de AZI frumoșii voștri MIRI.
