Cetatea dacică de la Bănița face parte din ansamblul cetăților dacice din Munții Orăștiei, fiind alături de Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Piatra Roșie (jud. Hunedoara) și Căpâlna (jud. Alba) unul dintre monumentele UNESCO din județul Hunedoara.
Cu toate acestea, obiectivul este unul destul de puțin vizitat, din cauza accesului dificil către situl arheologic. Mai mult, Cetatea dacică de la Bănița este, în opinia cercetătorului dr. Iosif Ferencz, de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, și unul dintre cele mai misterioase monumente înscrise pe lista patrimoniului mondial. ”Obiectivul este unul dintre cele mai puțin cercetate arheologic. Singurele săpături au fost efectuate pe parcursul a două campanii, între anii 1960-1961, de către Octavian Floca, pe vremea aceea director al Muzeului din Deva. Acestor investigații le datorăm marea majoritate a cunoștințelor de care dispunem astăzi despre această cetate dacică”, spune arheologul dr. Iosif V. Ferencz.
Puțini sunt, de altfel, și cei care știu că pe vârful piscului semeț pe lângă care șerpuiește DN66 la intrarea în Petroșani dinspre Bănița, în zona Peșterii Bolii (care se află și ea chiar în pântecul acestui munte), se găsesc ruinele unei cetăți dacice, iar și mai puțini sunt cei care s-au avântat vreodată până sus în vârf ca să descopere vestigiile istorice ale străvechii așezări dacice. În opinia arheologului Iosif V. Ferencz, Cetatea de la Bănița reflectă cel mai evident realitatea din textul lui Florus care spunea că ”dacii ai casele agățate pe munți”. Funcționarea cetății Bănița este încadrată în eroca Regatului Dac, între secolele I î.Ch. și I d. Ch., dar izvoarele arheologice au demonstrat că ea a fost utilizată până în perioada Evului Mediu, mai ales ca punct strategic de apărare, ca punct de observație pentru controlul accesului peste munți, către Țara Hațegului și către Capitala vechii Dacii, Sarmizegetusa Regia.
Singurul versant pe care se poate urca în sit este cel nordic, însă ascensiunea este posibilă acum doar pe jos, însă chiar și așa demersul este unul temerar. Tot pe versantul nordic, pe culmea stâncoasă, au fost construite elementele de fortificare, dispuse în trepte, cu ziduri din blocuri de piatră de calcar. Intrarea în Cetate se găsea în partea de nord-est a zidului și consta într-o poartă monumentală la care se ajungea urcând mai multe trepte ale unei scări de calcar, ale cărei ruine mai pot fi deslușite și astăzi pe cărarea abruptă pe care o urmează turiștii cutezători.
Unul dintre zidurile cetății, a existat până în 1854, însă, acum nu a rămas aproape nimic din ruinele fostei cetăți dacice. Asta pentru că între anii 1868 – 1870, când a fost construită calea ferată Petroșani – Simeria, constructorii italieni au folosit piatra din zidurile cetății pe care au rostogolit-o la vale, utilizînd blocurile de piatră la construcția tunelului, a podețului de cale ferată, iar localnicii, la ridicarea unor case din zona peșterii.
Acum, Cetatea Băniței a intrat în administrarea Consiliului județean Hunedoara, alături de celelalte cetăți dacice din Munții Orăștiei aflate în Patrimoniul UNESCU. De curând, aici au fost făcute și măsurători topografice, pentru că instituția județeană își propune să găsească soluții pentru a introduce și acest obiectiv pe harta turistică a județului Hunedoara.
