Au trecut urgii peste ValeCu strigăt de ajutor și de jale
Valea plină de lacrimi
Cu durere sădite în inimi.
Aud vești că vă calcă puhoaie
Și lacrimi din ochi sar șuvoaie
Gândul mi-e acolo, la voi,
Să oprească urâtele ploi.
Sunt oameni deprinși cu chinul,
Gata să-nfrunte orice durere.
Vreau albastru să vă fie orizontul
Și să simțiți a semenilor voștri iubire
Lupeniul zguduit de atâtea explozii
Acum sfârtecat de-nvolburatul Jiu
Paroseniul și Iscroniul sub ape
Măcar cu sufletul alături să vă fiu.
Și soarele din ape să se-adape
Mi-e frică și mă doare pentru voi
Căci sufletul meu încă acolo respiră
Cu gândul să opresc perfidele ploi.
La asta inima mea mai aspiră
Vreau vești că sunteți bine
Să aflu că apele s-au întors în matca străbună
Și să știți că sunteți în suflet la mine.
Unde vă adăpostesc în lumină
Viața e grea în Valea IUBITĂ
Am recunoscut, am scris și rostit
Vreau să regăsesc o vale tihnită
Unde am trăit și chiar am iubit!
NOTĂ. Ioan Alexandru Tătar este jurnalist, trăiește în Timișioara, dar o bună parte din cariera sa profesională și-a desfășurat-o în Valea Jiului, regiune în care a locuit și pe care nu ezită să o promoveze și să o susțină, ca orice om care nu a uitat că ”cine bea apă din Jiu, măcar cu sufletul, și tot rămâne aici !”, în deseori năpăstuita Vale a Jiului.
