Cu inima-i în palme, culege dintre spini
O floare prea albastră, cuprinsă-n rădăcini
Și urcă pân-la nouri, pe scări fără opriri
S-aducă toată apa la MAMA în priviri

Pe ulița cea strâmtă, ce nu are hotar
El merge chiar călare, jucând rol de hoinar
Cu el casa e plină de zbor de rândunici
Și-i coase MAMA haina, la mâneci cu arnici

Iar când se culcă seara, EL prinde iar curaj
Și-i mângâie și fruntea, și-apoi cei doi obraji
EL crește-ncet din ape, ca valul unei mări
Și noaptea LUI îi pare, un vis din depărtări

A doua zi iar cântă, în casa LUI de foc
Și-o roagă pe-a sa MAMĂ, să stea puțin pe loc
Și-apoi, în triumful de cuceriri astrale

Pe geamu-acela mic, cu flori și cu petale
EL desenează-n cântec, CHIPUL MAMEI SALE.