Mină și cărbune, în amintirile melePrintre luminițe aleargă prin galerii
Lași în urmă soare, cer, lună și stele
Ce mândrie e, miner ca să fii!
Te iei la trântă cu adâncul-infern
Lași în urmă lumină și ființe iubite
În fața ta galerii nemiloase s-aștern
Uneori, în urma ta, doar haine cernite…
În lupta ta cu destinul și mina
Vrei să dovedești bărbăție, curaj și tărie
Tu vrei să eliberezi din adâncuri lumina
Și speranța că mai bine va fi să fie…
Mina a rămas acolo, în amintirile mele,
Nicicând nu le uit, vremuri deșarte
Dumnezeu a vrut să revăd soare, lună și stele
Dar și să pășesc de Vale, departe…
Însă acolo este tinerețea mea, ca destin
Acolo sunt prieteni și NOROC BUN!, ce-am rostit
Să mă despart poate a fost chiar un chin
Dar nu uit, Valea Mea, cât te-am iubit!
