De nu te numeai Maria… / O poezie de Dorel Neamțu

De nu te numeai MARIA
Ți-aduceam apă din SOARE
Să-ți botez ÎMPĂRĂȚIA
Clipei care-n veci nu moare
Și din stelele de seară
Îți făceam ALTAR în mine
Lumânarea cea de ceară
Era candelă ca TINE
Îngeri ar fi fost în strană
Clopote băteau să cânte
Sufletul, ca o năframă,
Cobora să îți descânte
Și la numele de lume
Adăugam acest SFÂNT
Într-o veșnică minune
Profețită-ntr-un cuvânt
Păsări albe erau cunune
Și izvoarele dulci lacrimi
Cântă SOARELE și LUNA
Sus, în cerul fără patimi
De nu te chema MARIA
Făceam slujbe pentru TINE
Să-ți botez ÎMPĂRĂȚIA
Sfântă, dulce, o minune
De nu te chema MARIA
Aprindeam un rug în noapte
Să-ți botez ÎMPĂRĂȚIA
De minune și de șoapte.