Din palatul plin de visuriDe la margine de gând
Răsar lacrimi din abisuri
Ce- s purtate de un vânt
Și pe prispa TA de zâmbet
Colorată- n patru zări
TU săruți cu al TĂU cântec
Glasul dulcei depărtări
Și la geamul de la Soare
Lași doar umbra TA să treacă
Că un murmur de izvoare
Unde cerbii se adapă
Și la geamul de la Lună
Se aprind iar ochii- TĂI
Cântă liniștea străbună
Înfloresc iar ochii mei
Și la geamul dinspre ziuă
O ICOANĂ de arată
E o umbră de IUBIRE
Chipul TĂU frumos de fată
Și in zborul meu de noapte
Pân-la tine la oglindă
Mă hrănesc cu-a tale șoapte
De la geamul meu din tindă.
