În urmă cu aproape un an de zile, într-o fericită regăsire pe tărâm cultural cu confratele Dorel Neamțu, cunoscut și apreciat gazetar sportiv al Văii Jiului din anii 90, acesta avea să-mi înainteze spre consultare și apreciere câteva poezii pe care începuse să le scrie ca răspuns la o serie de emoționante evenimente culturale cărora le-a fost martor. Așa cum îl cunosc eu, de mai bine de un sfert de secol, știam că Dorel Neamțu este, în toată ființa sa, un maestru al metaforelor. De aceea, nu m-a mirat deloc faptul că rezonam la rimele sale meșteșugite cu fiecare vers pe care-l citeam în ”ediție princeps”. Desigur, cu permisiunea autorului, o bună parte din poeziile lui Dorel Neamțu au văzut lumina tiparului în ziarul ”Exclusiv”, unul dintre puținele (dacă nu chiar singurul!) din județ în care creația poetică și-a găsit constant un binemeritat loc și un la fel de binemeritat public. Apoi, l-am încurajat pe Dorel Neamțu să adune laolaltă o parte din creațiile sale poetice și, în amintirea primilor mei pași pe tărâmul jurnalistic, pentru care Dorel Neamțu a avut un rol hotărâtor în acceptarea mea în redacția ziarului ”Zori noi” din Valea Jiului, m-am oferit să-i acord sprijinul logistic pentru editarea unui volum de poezie.

Cu ajutorul bunului Dumnezeu, lucrurile au evoluat rapid în această direcție și, grație mecenatului asumat de omul de afaceri Haralambie Vochițoiu (prin Tipografia Diacostampet Petroșani), în numele unei la fel sincere prietenii și a unei la fel de sensibile reflexii la poezia lui Dorel Neamțu și față de noi, cei de la Exclusiv, în luna octombrie 2020 a ieșit de sub tipar volumul de debut al poetului Dorel Neamțu. Cartea, la fel ca și poeziile adunate în aceasta, i-a luat prin surprindere pe mulți dintre apropiații ”roșcănanțului” cu buletin de Petroșani ajuns la vârsta senectuții și a deplinei maturități creative. Și știu că l-a bucurat nespus de mult și pe autor, ale cărui trăiri și emoții sunt și acum la fel de puternice ca ale unui adolescentin la întâlnirea cu prima sa dragoste.

Nu întâmplător, volumul în care se regăsesc laolaltă poezii de dragoste și poezii patriotice ori pasteluri și tablouri lirice, poartă numele ”Iubiri pierdute”. Pentru că, odată cu fiecare cuvânt, cu fiecare rimă, cu fiecare vers și cu fiecare poezie așternută cu stiloul pe coala de hârtie albă, imaculată, Dorel Neamțu a lăsat să-i picure din sufletul său sensibil câte o lacrimă pentru toți cei dragi plecați undeva sus, între stele, de la ”pictorii săi sfinți” – părinții Ioan și Olivia, la ”îngerul său păzitor” – soția Cătălina și până la ”soarele” prea devreme apus – fiul Alin.

Însă, așa cum atât de frumos remarcă scriitorul Ioan Velica, în referințele critice ale volumului de poezii al lui Dorel Neamțu (publicate și acestea între coperțile aceste cărți), ”poezia lui nu dă sfaturi, nu îi face pe oameni să pună întrebări, pentru că ”Iubirile pierdute” ale lui Dorel Neamțu nu sunt pierdute, ci ele sunt prezente în adevărata mănăstire a nașterii sale, satul Roșcani de la poalele Munților Poiana Ruscă, iar viața cuprinsă în acest volum de versuri este ca o frunză pe cărare, ca un anotimp al aducerilor aminte.”

Alături de aprecierile lui Ioan Velica – președintele Filialei Valea Jiului a Ligii Scriitorilor din România, în acest volum se regăsesc și alte frumoase și binemeritate cuvinte de admirație la adresa poetului Dorel Neamțu, izvorâte din condeiul unor oameni de litere precum prof. Monica Dușan (membru al Uniunii Scriitorilor din România), Rodica Vașca (scriitor, din Canada), ale prof. Carmen Pătrașcu, ale gazetarilor Cristi Cristescu (director al revistei ”Dacia nemuritoare”) și Ileana Firțulescu, ale Gabrielei Stoian și Danielei Mârza, ale ministrului Ioan Ovidiu Muntean (în prezent director al revistei ”Spirit de Roșcani” și Președinte al Asociației ”Morala Creștină”) ori ale ec. Gheorghe Toma (Președinte al Asociației Creștin Ortodoxe ”Sfinții Apostoli” din Petroșani”) și ale subsemnatului, cu toții având bucuria de a se număra printre prietenii de suflet ai ”tânărului” dar atât de talentatului poet Dorel Neamțu.

Apariția acestei cărți este cu atât mai emoționantă pentru că vine nu doar pentru a consemna un necesar și binevenit debut literar al unui om care a avut inspirația și curajul de a aduce metafora în sport și în educație, în gazetărie și în științele juridice, în economie și pur și simplu în viața de zi cu zi, peste tot acolo unde l-au purtat ”vânturile, valurile…”, ci pentru că ea vine într-un moment în care cultura literară, poezia de valoare și publicul iubitor de carte au nevoie, mai mult ca nicicând, de o revoluție. Iar Dorel Neamțu, face atât prin poeziile sale, cât mai ales prin calitatea sa de OM, o adevărată revoluție. O revoluție în care, la fel ca acum mai bine de un sfert de secol, mă regăsesc și eu, cu admirația cuvenită pe care i-o port unui incontestabil maestru al metaforelor și cu satisfacția de a mă număra printre amicii domniei sale.

Iar dumneavoastră, celor care ați lecturat aceste rânduri, dacă nu ați citit deja, în paginile acestui ziar sau în infinitul Internet, poeziile pline de patos, pline de har, pline de mister și pline de adevăr ale poetului Dorel Neamțu, vă recomand să vă oferiți această bucurie.

***

CINSTIRE

Se îmbunează
Chipul acestui credincios,
Spre adâncă pioșenie
Cu această CINSTIRE,
Din vis și din sămânța speranței
Pentru osteneala
De a căuta, continuu
Și pentru găsirea
Unui capăt de CURCUBEU;
Într-un pahar cu apă vie,
Uitat, de mic copil,
Pe o piatră arsă de soare,
În strâmtoarea pârâului GOLGORII
Ce se varsă, vijelios,
Pe vreme de ”potop”
Peste grădinile îmbelșugate
Ale satului său natal.
În numele TATĂLUI – IOAN
Și ale MAMEI – OLIVIA
Și ale SOȚIEI – CĂLINA
Și ale FIULUI – MIHAI-ALIN.

Amin !

Dorel NEAMȚU