”Iar moartea vine tot mai des, să vadă ce-are de cules…”
În tristul calendar al lui noiembrie 2020, suntem nevoiți să mai aprindem astăzi o candelă, cu inimile cernite de tristețe și cu o sfâșietoare durere în suflet. E o candelă pentru cel care a fost CONSTANTIN (TITI) CĂȚAN.
Acesta a trecut în neființă fulgerător, în dimineața zilei de 18 noiembrie 2020 mai ales că, în urmă cu puține zile în urmă, nimic nu avea să prevestească un astfel de trist deznodământ pentru un om cu un suflet uriaș, cu o uriașă poftă de viață și cu o prezență invariabil pozitivă în orice moment, un om gata să-ți întindă o mână de ajutor la nevoie, un om cu o energie debordantă în slujba minunatei sale familii, a numeroșilor săi prieteni și a întregii comunități din municipiul Vulcan.
Așa l-am cunoscut și eu pe Titi Cățan, acum mai bine de un sfert de secol, pe vremea când lupta pentru drepturile minerilor de la Mina Bărbăteni din Valea Jiului. L-am ajutat și m-a ajutat. Iar asta ne-a consolidat relația spre o prietenie care a dăinuit vremii și vremurilor, până astăzi, când ea trece dureros, de bariera timpului.
Numărul oamenilor care au avut parte de sprijin din partea liderului Sindicatului liber al EM Bărbăteni, mai apoi din partea vicepreședintelui Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului, același Constantin Cățan, este de ordinul sutelor, dacă nu chiar al miilor. Pentru că verbul ”a ajuta” a fost, pentru Titi Cățan, țelul său suprem în viață. A continuat să ajute și după ce a părăsit mișcarea sindicală și după ce a ieșit la pensie: și-a ajutat familia, și-a ajutat prietenii, și-a ajutat concitadinii. Același lucru și-l propusese și în această toamnă când, din dorința de a fi util comunității și oamenilor, a acceptat propunerea PNL Vulcan de a candida pe listele acestui partid în alegerile locale. Nu pentru a prinde un loc în Consiliul local, ci pentru a avea o pârghie în plus în misiunea sa liber asumată de a-și ajuta semenii. Din nefericire, nimeni nu a mai putut să-l ajute pe el în lupta cu o necruțătoare boală. S-a stins subit, lăsând un imens gol în viața tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat.
Generic vorbind, Titi Cățan a fost un om de mare omenie, a fost o definiție vie a altruismului și prieteniei. Cuvintele pălesc și condeiul tremură, acum când mă pun în situația crudă de a scrie despre Titi. Pentru că despre dispariția din această lume a unui om precum Titi Cățan, nu se poate scrie, poți doar să o simți. Și să o simți trist, dureros, sfâșietor. Apoi o simți cu gândul că bunul Dumnezeu îl va primi în Împărăția Sa. Și mai poți doar să speri că noi, toți ”ai lui Titi”, dar în mod special familia, soția care i-a dăruit o dragoste de o jumătate de veac și doi copii deosebiți care l-a rândul lor, l-au bucurat cu nepoți frumoși, vom avea puterea de a trece peste această atât de grea încercare.
De aceea, în tristul calendar al lui noiembrie 2020, suntem nevoiți să mai aprindem astăzi o candelă, cu inimile cernite de tristețe și cu o sfâșietoare durere în suflet. E o candelă pentru cel care a fost CONSTANTIN (TITI) CĂȚAN.
Dumnezeu să-l odihnească în pace !
Condoleanțe și mângâiere sufletească familiei greu încercate !
